11 februarie 2010

January, February,...

...s-a pus Uca să spună, din senin, în timp ce mă asista, aseară, la bărbierit.
- Le ştii şi pe româneşte?
- Ce?
- Ce-ai zis până acum, lunile anului.
- Nu.
- Ianuarie, februarie, martie,... decembrie. Acum le şti.
- Naaah... January, February, March,...

Îmi pare că, încet-încet, Măruca trece pe engleză ca limbă „de bază”. Acu' vreo săptămână sau două, s-a trezit în toiul nopţii pentru a merge la baie şi, după cum îi e obiceiul, m-a anunţat şi pe mine de intenţie. Numai că, după cum nu-i era obiceiul, a făcut-o pe engleză:
- I need to make pee...

De-atunci pare să fi regresat la limba-i maternă în scurtele dialoguri nocturne, dar orşicât, cel puţin în anumite momente preferă engleza. Aş zice că mă cam aşteptam să se-ntâmple ceva de genul acesta, dat fiind că am observat fenomenul la mai mulţi din copiii pe care-i cunosc aici.

Aşa că probabil e timpul să-nvăţ şi eu limba asta. Doar am profesor bun :-)...

* * *

Că veni vorba de lunile anului... te-ai întrebat vreodată de ce a doişpea lună a anului sună de parcă ar fi trebuit să fie a zecea (decembrie), a unşpea de parcă ar fi trebuit să fie a noua (noiembrie), a zecea de parcă ar fi trebuit să fie a opta (octombrie) şi a noua de parcă ar fi trebuit să fie a şaptea (septembrie)? Ei bine, pentru că au fost cândva.

Da' de ce are februarie 28 de zile? Ehh?

02 februarie 2010

Dărnicie

Melinda, luând o bucată de brânză din farfuria Mărucăi care se golea mult prea-ncet, mi-o-ntinde şi zice:
- Îi dăm o bucată şi la tata?

La care Uca i-o ia din mână, o rupe-n două şi mi le-ntinde:
- Nu. Îi dăm două bucăţi!

Aşa! Să mai zică cineva că nu am o fătucă mai darnică decât nevasta. :-)

01 februarie 2010

Leptopu' mic

Ultima vizită a Moşului cu barbă albă şi desagă largă s-a lăsat cu nişte achiziţii electronice. Aşa se face că de câteva săptămâni Măruca pomeneşte din când în când de „leptopu' ei mic”, pre numele adevărat: iPod Touch. (Nu i-am găsit încă un nume mai personal; iniţial, în primele zile, îi spunea „Lipstăr”, după numele pe care-l auzea folosit de alţi copii pentru gadget-urile lor.)

Spre deosebire de precedentu-i laptop, aka „Grinch” (care, între timp, pare să-şi fi stabilit nişa lui de piaţă ca cititor de .pdf-uri în braţele Melindei), acesta chiar este ușor de folosit şi foarte intuitiv. Ceea ce mă cam aşteptam să fie aşa, dat fiind că navigarea pe bază de atingere a ecranului e foarte naturală pentru copii (şi nu numai). [Paranteză dreaptă: cei care proiectează XO-ul ştiu, desigur, şi ei lucrul acesta, dat fiind că noua generaţie va să aibă nu doar unul, ci două „touch screen”-uri.]

Până acum, Uca a experimentat cu diverse jocuri şi câteva aplicaţii de desenat sau „muzicit”. După câte pot să-mi dau seama, în topul preferinţelor e un joculeţ în care trebuie să ai grijă (hrănit, delectat, etc.) de nişte căţeluşi, şi un altul în care compui ţinuta de ocazie a unei prinţese. O altă preferinţă pare să fie vizionarea de filme de animaţie, marca Disney. (Lucru care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care vor să ţină filmele departe de dormitor. Grup pe care, de altfel, îl simpatizez şi eu.)

Deşi îi place, cel puţin până acuma nu pare să fie obsedată de folosirea acestuia (spre deosebire de tat-su', care pare să aibă un comportament impulsiv vizavi de unul din jocurile instalate :-)). Se mai joacă din când în când, însă nu-mi pare că pune Touch-ul înaintea dialogurilor închipuite cu prinţese şi alte personaje imaginare. Şi cam bănui că după ce va trece sezonul rece o să dea uitării cu totul jucăria, pentru că nu cred că va fi un concurent serios zbenguielii pe alee. De văzut.

Orşicât, pentru Moş se-anunţă vremuri grele... XO-2, iPad,... mda, grele, şi nu de la nămeţi... (-;

---