24 aprilie 2010

Petrecerea


Anul acesta am decis să sărbătorim evenimentul la un loc de joacă pentru copii (playground). Ceea ce am şi reuşit, după cum se poate vedea din cele ce urmează.


Gata de plecare. În plan secund, Dodo (tuns regulamentar) afişează o mutră tristă -- protesta că n-aveam să-l luăm cu noi. (Poate data viitoare, amice! :-)):



Uca, Ani & Alexandra în plină sesiune de trambulinare:



Alioşa-căţărătorul. Pentrul el, peretele ăsta a fost o „joacă de copii”, dat fiind că e abonat la un club de căţărători ce practică pe chestii mult mai serioase. (Evident, copacii de pe alee au fost de mult „fumaţi”.)



Lara, la unul din capetele toboganului:



Nicholas, cu aproximativ juma' de secundă înainte de a izbucni în plâns. I-am dat dreptate -- nici mie nu-mi plăceau bliţurile; nici acum nu-mi plac.



Alexandra, Uca şi Thea -- planificări de trasee:



Thea şi Uca. Tocmai le-ntrebasem: „Vreţi să vă fac o poză?” Mie-mi pare c-au răspuns „Da” :-).



Myzea (cea mai recentă febleţe a Mărucăi):



Uca vs. Julia & Iulia:



Fascinată de „scăpărinci” (= un cinci cu scăpărici):



Aşteptând finalul „La Mulţi Ani”-ului:



O dorinţă...


Tortul


Noaptea trecută, Melinda s-a culcat la ore mici. Foarte mici. (Restul trupei sforăia de muuult.) Motivul se poate vedea în imaginile de mai jos.







Cinci


La Mulţi Ani, Măruca-nu-mai-chiar-mică! :-)

22 aprilie 2010

Glumiţă

Când nu mai sunt copii pe alee şi încă mai are chef de joacă, Uca intră-n vorbă cu oricine cunoaşte deja şi se simte confortabilă în pezenţa lor. Aşa se face că-n ultima vreme am văzut-o discutând cu mai mulţi dintre vecini, pe câţiva dintre ei părând a-i fi deturnat definitiv de la ce treburi se-ntâmplă că aveau când îi treceau prin preajmă.

Ieri seară, în timp ce încă mă mai hârjoneam cu Dodo, m-am apropiat de curtea unei vecine (din Pakistan, parcă, venită) cu care Măruca se afla în toiul unor poveşti. La un moment dat, după prezentarea planului cu cei trei bebe pe care o să-i aibă ea cândva, îi zicea cam aşa:
- ... and I also have a dog, a cat, a husband and a mommy.
(Care, în traducere, ar fi: „... şi de asemenea mai am un câine, o pisică, un soţ şi-o mămică”.)

La care eu am simţit nevoia să intervin şi să fac corecţia necesară:
- Uca, I'm not your husband -- I'm mommy's husband!
(Adică: „Uca, eu nu sunt soţul tău -- sunt soţul lui mami.”)

Măruca a rămas pentru o fracţiune de secundă cu gura întredeschisă (cred că se pregătea să zică ceva), după care a dat sentinţa:
- Ooo, poor mommy...
(Adică: „Ooo, sireaca de mama...”)

A trebuit un timp până să se oprească vecina din râs. :-)

17 aprilie 2010

Ceainicu' cu mine...

Măruca a primit (în avans) un cadou de ziua ei de la „pan” Tom, vecinul nostru -- un set de ceşcuţe de porţelan. Setul a venit la pachet cu vopsele, pensulă şi instrucţiuni despre cum trebuie „coapte” ceşculeţe o dată ce sunt pictate. Ce a urmat se poate vedea în imaginile de mai jos.

Gata de treabă:

În timpul lucrului:


Prima folosire:


Maniere ;-):

Măruca a băut vreo cinci ceşcuţe; Melinda vreo trei; eu cam tot aşa. Tom a promis că participă la următoarea testare... Dziękuję!

04 aprilie 2010

Iepuraş coconaş

Întrebare de furnică: ştiţi voi cine-i Brunolică?

E iepuraşul de marshmallow, câştigătorul ediţiei din anul acesta a concursului „Vânătoarea de ouă (colorate)”. Ca premiu a primit onoarea de a fi în centrul ornamentelor de pe tortul de sezon. Toate sunt opera artistei familiei, Melinda, cu ajutor şi sugestii primite de la artista-n-devenire, Măruca (care i-a şi năşit numele).

Sărbători fericite tuturor!

Ţop-ţop-ţop...

* * *