21 septembrie 2011

Scufiţa Roşie


A fost o dată ca niciodată...


... prin pădure...

... sărind din piatră-n piatră...

... pe poteca înlemnită....

... la capătul cărării...

... o cugetătoare...

 ... şi de roşie scufiţă purtătoare -- fată.

Sper că v-a plăcut povestea mea. :-)


06 septembrie 2011

Începe şcoala

De obicei, în Ontario, prima zi de şcoală a unui nou an academic este 1 septembrie; anul acesta însă, datorită unei conjuncturi a căror detalii nu le ştiu prea bine, a fost să fie 6 septembrie. Aşa că-ncepând de azi gaşca de copii de pe alee merg pentru câteva ore pe zi la una din şcolile la care sunt înscrişi -- toţi mai puţin Măruca. Ea a optat să-nveţe acasă.

La puţin timp după ce-a revenit din călătoria-i prin România (despre care tot promit că o să mai scriu aici, pe blog, şi văd că nu o fac) i-am spus că va trebui să ne decidem vizavi de subiectul şcoală. Aşa că i-am prezentat opţiunile (patru la număr: şcoală publică cu predare-n limba franceză, şcoală publică cu predare-n limba engleză, şcoală catolică publică cu predare-n limba engleză şi acasă) şi am lăsat-o să se gândească. Am rugat-o un singur lucru: ca indiferent ce alege să rămână la alegerea făcută pentru măcar un an de zile.

Au urmat câteva zile în care şi-a tot schimbat părerea, oscilând între una din şcolile cu predare-n limba engleză şi acasă. (Surprinzător, pentru mine, a fost faptul că a tăiat din capul locului şcoala cu predare-n limba franceză, deşi părea să-i placă acolo cât timp a frecventat-o la grupa de grădiniţă.) Până la urmă a decis să stea acasă, să-nveţe ce vrea şi să se joace cu prietenele-i de pe alee când acestea se-ntorc de la şcoală. (Un plan excelent, dacă mă-ntrebaţi pe mine :-).)

Aşa că acum circa două săptămâni am trimis o-nştiinţare către organizaţia (school board) de care aparţine ultima grădiniţă care a frecventat-o Uca, în care-i anunţam de intenţia noastră de a ne educa copilul acasă. Ne-au răspuns acum câteva zile cu o depeşă în care ne spuneau că pentru anul şcolar 2011-2012 Măruca este scuzată de la urmarea cursurilor de zi şi că, dacă dorim să continuăm această formă de educare ne roagă să le trimitem o-nştiinţare similară în fiecare an. În plus, dacă dorim ca copilul să participe la o serie de testări standard (ce au loc cam la fiecare trei-patru ani) o putem face luând legătura cu şcoala de cartier de care am aparţine. Şi cu asta basta! Partea birocratică e rezolvată (cel puţin pentru un an de zile).

Ne rămâne să descoperim ce-nseamnă educatul acasă în viaţa de zi cu zi. Suntem şi noi curioşi. :-)