30 martie 2013

Iosif și uimitoarea-i manta tehnicolorată


Cam așa, cum se vede-n titlu, s-ar traduce aproximativ titlul muzicalului în care a jucat și Uca. (În original, titlul e Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat.) Deşi compania care l-a produs, Curtain Call Players, e o trupă de amatori, eu unul am fost plăcut surprins de intensitatea repetițiilor, ambiția și motivația majorității celor implicați și, în general, de calitatea ridicată a spectacolului rezultat.

Repetițiile au debutat în ianuarie, și au continuat cu câte două întâlniri săptămânale până în martie, cu repetiții separate pentru voce (cântat) și coregrafie (dans). În cele două weekend-uri care au precedat spectacolele (care au fost opt la număr întinse pe durata a 10 zile, una din ele având parte de două reprezentații) repetițiile au fost de opt ore, cu o pauză de două ore la mijloc.

În ultimele două zile de înaintea premierei trupa s-a mutat în teatrul în care aveau să aibă loc spectacolele, acompaniați fiind de o orchestră, live, și cu repetiții cap-coadă a întregului spectacol. Dar cel mai mult mi-au plăcut discuțiile care aveau loc imediat după aceste repetiții, când întreg ansamblul (41 de persoane, dintre care 14 copii) lua loc în amfiteatrul sălii în timp ce pe scenă rămâneau directorul artistic (Keith O'Connell), cel muzical (Keith Bohlender) și coreograful (Jon Alexander), fiecare dintre aceștia prezentându-și propriile observații cu privire la repetiție (cine unde a greșit, ce ar putea fi îmbunătățit, etc.) și continuând prin a răspunde la întrebările care le erau adresate de oricare din membrii trupei, și la care răspundeau cu aceeași seriozitate și sinceritate indiferent dacă erau puse de mezinul (șapte ani) sau decanul trupei (70 de ani). Pentru mine, așezat undeva-n ultimele rânduri ale sălii, era fain să observ concentrarea și emoția din-aintea premierii împletindu-se cu ambiția și nerăbdarea întregului grup de a produce un spectacol bun.

Una peste alta, pentru Măruca a fost o experiență foarte interesantă. Așa că acum căutăm alte oportunități similare.

Iată și câteva poze făcute la ultimele repetiții. (În timpul spectacolelor era interzisă filmarea sau fotografierea; s-a făcut însă o înregistrare oficială și poze de grup care momentan se află-n stadiul de producție a unui cd/dvd a evenimentului; luna viitoare ar trebui să intru-n posesia acestor materiale, ocazie cu care s-ar putea să mai postez câteva fragmente de acolo.)






08 martie 2013

Viața secretă a porumbeilor


Acesta, adică titlul (în original: The Secret Life of Pigeons), e numele mini-piesei pusă în scenă de trupa de copii care participă la programul organizat de Opera Canadiană din Toronto. Pentru Măruca a fost al patrulea sezon consecutiv la care a participat, fiecare dintre ele terminându-se cu câte o scurtă piesă de 10-20 minute, în care copiii cântă, spun câteva replici și joacă pe scenă acompaniați la pian de cel care-i coordonează, compozitorul Dean Burry (care e, de altfel, și autorul pieselor prezentate în cadrul programului).

Piesa e despre viața porumbeilor citadini, despre micile lor conflicte și probleme pe care trebuie să le rezolve în contact cu oamenii sau alte păsări (șoimi) din împrejurimi. Uca a jucat rolul lui Zip, unul din porumbeii familiei Gri. :-)

Iată și câteva poze: