29 aprilie 2007

Christy


Christy e o tânără mexicană din Villahermosa (Mexic). Pare a fi fată bună şi tare liniştită. Ne tot gândim dacă să batem sau nu palma pentru a o angaja ca şi "nanny" (dădacă). Marele "gheşeft" ar fi că există şanse bune să se prindă ceva spaniolă de Măruca (şi nu numai)... Mai cugetăm.

Oricum, în vizită prin Canada fiind, a petrecut două-trei zile alături de noi. Ocazie cu care, desigur, Măruca a ţinut neapărat să-i arate hintele din apropiere.

28 aprilie 2007

Pătuţu' printesei



După ce vreme de vreo juma' de an Măruca a dormit cu mama şi tata împreună, de vreo lună a făcut trecerea la patuţul personal. (Patuţu' de bebe nu a prea avut succes nicicând.)

Vestea bună e că până acum nu a căzut din pătuţ decât de două ori :-). De fiecare dată nu a cerut decât un pupic vindecător şi să fie pusă repede înapoi până nu fuge somnicu'. Dorinţe executate de-ndată de străjeru' de gardă.

Vestea mai puţin bună e că încă nu am găsit o metodă pentru a-l face pe tata să nu adoarmă inaintea Mărucăi; sau, cel puţin, să nu mai sforăie atât de tare de să se cutremure perdeaua. (În caz că vă-ntrebati de ce-s aşa burzuluiţi copii-n zori...)


ps/ Oricum, artistu' familiei a pictat repede pe perete o sirenă (Ariel) dimpreună cu prietenii acesteia: peştele galben (Flounder) şi racu' roşu (Sebastian). Asta aşa, ca să ştie Moşu' Ene unde să vină...

Pas cu pas


După mersu' de-a buşilea şi primii paşi pe propriile picioare, cuceritu' scărilor pare în mod natural următorul pas ce trebuie făcut.

Măruca a început prin a le urca, de-a buşilea. Pe urmă prin a le coborâ, tot aşa, ajutându-se de mâini şi de picioare şi cu spatele înainte.

Apoi, a început să le urce în picioare sprijinindu-se cu o mână de perete. A urmat coborâtu' cu faţa însă cerând o mână de ajutor pentru sprijin.

În sfârşit, începând de azi a început să le coboare singură, cu faţa înainte. Încă, e drept, se sprijină cu o mânuţă de balustradă.

O dată ce a ajuns jos a fugit repede la noi şi a anunţat: "Mamaaa, Uca cobo'it singu'!" :-). După care ne-a mai făcut o demonstraţie, ca să ne convingem cu ochii noştri.


ps/ Apropo, şi vorbitu' i se îmbunătăţeşte pe lună ce trece; vocabularu' trebuie că a ajuns la câteva sute de cuvinte; în plus, formează tot mai uşor propoziţii; şi parcă din ce în ce mai lungi.

21 aprilie 2007

"M-am născut de ziua mea"


Anul acesta a venit puţin mai devreme -- petrecerea de ziua Mărucăi. Orişicât, împlinirea a doi anişori se cerea sărbătorită, aşa că suflatu' lumânării s-a făcut din mijlocu' unei găşti semnificative de copii cam de aceeaşi vârstă.

Anul trecut s-a sărbătorit la Brest (Franţa). Anul acesta în Toronto (Canada). De anii ce urmează încă nu ştim.

20 aprilie 2007

Frumoasa şi Bestia (?)


Multe lucruri se pot face într-o după-masă însorită de (primă)vară. Bunăoară, olecuţă de antrenament cu Dodo -- până acum blănosu' pare să reacţioneze la:
  • "Du-te, Dodo, du-te!" -- îndemn prietenesc folosit îndeosebi atunci când patrupedu' e tolănit în drum, sau când există oareşice dispute privitoare la o jucărie oarecare sau mâncare
  • "Şezi!" -- asta aşa, ca să fie amândoi aproximativ la acelaşi nivel
  • "Lasă-n pace, Uca!" -- când se solicită puţin repaos

Ehh, acu' numa' dac-am reuşi să-l facem să şi vadă ceva...

08 aprilie 2007

Paşti '07


Acu', nu ştiu eu multe lucruri despre tradiţiile pascale, dar îmi pare că pe tărâmurile nord-americane simbolul de bază care marchează evenimentul este iepuraşu' de ciocolată, în timp ce pe plaiuri mioritice ouăle vopsite sunt în mod cert cele mai populare.

În ce-o priveşte pe Măruca de iepuraş ştie (sub numele de agent: "Nuni"); şi de ciocolată suspectează câte ceva (hmm, parcă aşa-i spune tata la borcanu' ăla din care tot fură câte-o linguriţă).

Iar despre ouă ştie încă şi mai multe: că le poţi găsi stivuite frumos (ştampilate sau nu) în rafturi la magazin, că pentru a ajunge-n frigider trebuie mai întâi puse în coşu' de cumpărături (operaţiune la care participă cu dragă inimă aruncându-le cum poate peste marginea prea înaltă), că din frigider iau drumu' oalei cu apă de pe foc, iar de acolo stau olecuţă la răcit înainte de a fi vopsite (operaţiune neinteresantă; deocamdată). Ehh, şi că după ce mama le pune fundiţă cu steluţă şi le aranjează frumos în coşuleţ, ei bine, urmează partea cea mai interesantă --şi, de fapt, singurul motiv care explică apariţia ouălelor pe planetă: pocnitu' lor!

Şi ca să ştiţi: concursu' nu e decis atâta timp cât mai există vreun colţişor neted de coajă. Şi chiar şi atunci, de fapt, concursu' doar se suspendă temporar până la viitoarea rundă anunţată de mama şi tata cam aşa: "las' că mergem şi mai luăm şi mai facem poc! cu altele... da, da, mâine sau poimâine...". (Şi sper că nu v-aţi îndoit cu privire la cine a câştigat...)

06 aprilie 2007

Moşu' Ene

Voi îl ştiţi pe Moşu' Ene? Cum care Moş Ene? Ăla care vine pe la gene, şi şopteşte-ncetişor: 'Noapte bună! Somn uşor!'

Ei bine, Măruca îl ştie; şi întreabă de el în fiece seară. (Uneori şi la somnicu' de amiază.)

Care vară?


Ce ziceam ultima oară? Că vine vara? Aaa, da, aşa e -- dar mai întâi trebuie să treacă iarna. :-(

A tot fulguit în ultimele două zile în Toronto (iar termometrele au stat în tot acest timp la mai puţin de zero Celsius). Nici nu mai ştim pe cine să aşteptăm: iepuraşu' de Paşti? 'au Moşu' de Crăciun?