Weekend ploios. Ce-i de făcut? Pe mine unu' m-ar fi tentat o leneveală-n pat, dublată cu citit de poveşti sau ce-o fi, da' propunerea mea nu se asorta deloc cu nivelul de energie pe care-l afişa Uca.
Aşa că, la sugestia vecinilor, ne-am urcat fain-frumos toţi în maşini şi ne-am dus să vedem
cursele de cai. Cum însă am ajuns cu fo' două ceasuri înainte de a începe prima cursă (deh, amatori de amatori), am avut o mulţime de timp la dispoziţie să ne-nvârtim prin clădirea ce aducea niţel a cazinou. Ba chiar am mers şi prin cortul amenajat în apropiere, unde Uca şi Thea au primit cadou câte un desen pe pometu' drept. Nu departe de acolo am făcut cunoştinţă cu cei mai bătrâni chiriaşi ai grajdurilor: Buddy, un ponei de 40 de ani (40, adică patru-urmat-de-zero: patru zeci -- asta-l făcea mai senior decât oricare dintre bipezii care se minunau uitându-se la el), şi încă alţi doi prieteni de-ai lui ceva mai tinerei (un ponei de fo' 35 de ani şi altu' mai junior, a căror nume îmi scapă acuma).
După care am asistat la prima cursă a zilei: fo' 10 cai ce au alergat aproximativ trei-sfert de tură de hipodrom, de nici n-am apucat să ne dumirim prea bine de unde vin şi-ncotro călătoresc. Şi cum următoarea cursă era programată abia după mai bine de juma' de ceas, iar copiii începeau să-şi piardă răbdarea, am declarat excursia închisă şi ne-am promis că data viitoare ne apucăm şi de pariuri -- măcar aşa, ne-ar fi mai uşor să justificăm chiuiturile care se auzeau din zona noastră :-)...
Aşa că, la sugestia vecinilor, ne-am urcat fain-frumos toţi în maşini şi ne-am dus să vedem cursele de cai. Cum însă am ajuns cu fo' două ceasuri înainte de a începe prima cursă (deh, amatori de amatori), am avut o mulţime de timp la dispoziţie să ne-nvârtim prin clădirea ce aducea niţel a cazinou. Ba chiar am mers şi prin cortul amenajat în apropiere, unde Uca şi Thea au primit cadou câte un desen pe pometu' drept. Nu departe de acolo am făcut cunoştinţă cu cei mai bătrâni chiriaşi ai grajdurilor: Buddy, un ponei de 40 de ani (40, adică patru-urmat-de-zero: patru zeci -- asta-l făcea mai senior decât oricare dintre bipezii care se minunau uitându-se la el), şi încă alţi doi prieteni de-ai lui ceva mai tinerei (un ponei de fo' 35 de ani şi altu' mai junior, a căror nume îmi scapă acuma).
După care am asistat la prima cursă a zilei: fo' 10 cai ce au alergat aproximativ trei-sfert de tură de hipodrom, de nici n-am apucat să ne dumirim prea bine de unde vin şi-ncotro călătoresc. Şi cum următoarea cursă era programată abia după mai bine de juma' de ceas, iar copiii începeau să-şi piardă răbdarea, am declarat excursia închisă şi ne-am promis că data viitoare ne apucăm şi de pariuri -- măcar aşa, ne-ar fi mai uşor să justificăm chiuiturile care se auzeau din zona noastră :-)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu