Ceva mai încolo: „Canada... Toronto!”. Pe firmă era scris: „TD Canada Trust”.Impresia mea e că cititul ei e un amestec de recunoaştere litere/grupuri de litere (pentru pronunţie), deducţie (din context) şi ghicit. Un amalgam care funcţionează destul de bine cu cuvintele şi propoziţiile scurte, cum sunt cele care se găsesc în cărţile pentru începători. (Similare cu cele de pe nivelul 1 din ierarhia d-acilea. Între paranteze fie spus, canadienii --şi americanii-- par să fie destul de preocupaţi de abilităţile literare ale copiilor, aşa că au tot felul de acţiuni de promovare a cititului; împărţirea pe diverse nivele şi lansarea de serii de cărţi specifice unui nivel anume e parte din obsesia aceasta naţională.)
În plus, aş adăuga şi o memorie vizuală destul de bună ce-i permite să asocieze imaginile din carte cu bucăţi semnificative de text. La a doua citire a unei cărţi întotdeauna citeşte mai bine decât la prima; la a treia şi mai bine; etc. De pe la a treia-patra citire încolo aproape-mi vine să spun că-i „expirată” cartea. Aşa că acum luăm cu zecile de cărţi de la bibliotecă. (Înainte de mall, azi, tocmai trecuserăm pe la bibliotecă unde am reuşit pentru prima oară să ajungem la limita maximă de închiriere --50 de materiale (cărţi, casete, discuri)-- pe cardul Mărucăi; aşa c-a trebuit să scot vreo câteva cărţi şi pe cardul meu.)
Una peste alta, mi-e limpede că Uca trece printr-o perioadă în care e interesată de cărţi şi de citit. Şi cum încă are multe de descoperit şi cucerit (cuvintele mai lungi, textele mai lungi, mai fără imagini, etc.) nu ne rămâne decât să profităm de această perioadă şi să-i alimentăm interesul/curiozitatea.
Mai că-mi vine să agăţ pe fereastra blogului: Now Open (for Reading)! :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu