De obicei, în Ontario, prima zi de şcoală a unui nou an academic este 1 septembrie; anul acesta însă, datorită unei conjuncturi a căror detalii nu le ştiu prea bine, a fost să fie 6 septembrie. Aşa că-ncepând de azi gaşca de copii de pe alee merg pentru câteva ore pe zi la una din şcolile la care sunt înscrişi -- toţi mai puţin Măruca. Ea a optat să-nveţe acasă.
La puţin timp după ce-a revenit din călătoria-i prin România (despre care tot promit că o să mai scriu aici, pe blog, şi văd că nu o fac) i-am spus că va trebui să ne decidem vizavi de subiectul şcoală. Aşa că i-am prezentat opţiunile (patru la număr: şcoală publică cu predare-n limba franceză, şcoală publică cu predare-n limba engleză, şcoală catolică publică cu predare-n limba engleză şi acasă) şi am lăsat-o să se gândească. Am rugat-o un singur lucru: ca indiferent ce alege să rămână la alegerea făcută pentru măcar un an de zile.
Au urmat câteva zile în care şi-a tot schimbat părerea, oscilând între una din şcolile cu predare-n limba engleză şi acasă. (Surprinzător, pentru mine, a fost faptul că a tăiat din capul locului şcoala cu predare-n limba franceză, deşi părea să-i placă acolo cât timp a frecventat-o la grupa de grădiniţă.) Până la urmă a decis să stea acasă, să-nveţe ce vrea şi să se joace cu prietenele-i de pe alee când acestea se-ntorc de la şcoală. (Un plan excelent, dacă mă-ntrebaţi pe mine :-).)
Aşa că acum circa două săptămâni am trimis o-nştiinţare către organizaţia (school board) de care aparţine ultima grădiniţă care a frecventat-o Uca, în care-i anunţam de intenţia noastră de a ne educa copilul acasă. Ne-au răspuns acum câteva zile cu o depeşă în care ne spuneau că pentru anul şcolar 2011-2012 Măruca este scuzată de la urmarea cursurilor de zi şi că, dacă dorim să continuăm această formă de educare ne roagă să le trimitem o-nştiinţare similară în fiecare an. În plus, dacă dorim ca copilul să participe la o serie de testări standard (ce au loc cam la fiecare trei-patru ani) o putem face luând legătura cu şcoala de cartier de care am aparţine. Şi cu asta basta! Partea birocratică e rezolvată (cel puţin pentru un an de zile).
Ne rămâne să descoperim ce-nseamnă educatul acasă în viaţa de zi cu zi. Suntem şi noi curioşi. :-)
3 comentarii:
Super inițiativa !
Bravo vouă !
si deci asa s-a intamplat. frumos si simplu.
acum ceva vreme te-am auzit spunand ca probabil (sau posibil) maruca va merge la scoala cu prietenele din cartier.sau gradi?
si acum iat-o acolo unde te asteptai sa fie (cred) ca asa s-a gandit ca ii e mai bine.
bafta :).
Mersi!
Cred că până la urmă la Măruca i-ar place şi la şcoală şi acasă -- un fel de şi-n căruţă, şi pe jos. Îi place că nu trebuie să se trezească de dimineaţă să meargă la şcoli, dar pe de altă parte uneori se plictiseşte şi ar prefera să fie cu prietenele ei. Aşa că nu m-ar mira să mai schimbe macazul din când în când.
Cât despre cum mă aştept eu să fie... Una e ce aş prefera eu, şi alta e ce preferă ea -- uneori vrem acelaşi lucru, alteori ba. Când vine vorba de educaţia ei, ceea ce-şi doreşte ea va conta mai mult decât preferinţele mele. Aşa că pot eu să-mi doresc cât vreau şcolit acasă sau mai ştiu eu ce, dacă Uca va decide să meargă la şcoli atunci cu siguranţă aşa o să se-ntâmple.
Până una-alta pare mulţumită cu alegerea făcută (spune la toată lumea că e homeschooled), şi câtă vreme rămâne aşa şi curioasă pe deasupra eu unul cred c-a ales bine.
Trimiteți un comentariu