Educaţionale

N-am mai scris cam de multişor despre Uca legat de educaţia ei. În primul rând pentru că n-am mai prea scris  pe blog (timpul -- eterna scuză :-)) legat de orice subiect, nu doar de acesta. Şi apoi pentru că nu e nimic ieşit din comun legat de educaţia ei. Sau nu mi se pare mie c-ar fi.

În toamnă, pe când restul copiilor din gaşca Mărucăi începeau să meargă la şcoală, ne-am uitat puţin la ce oferte de cursuri există pe la Centrele Comunitare din apropiere. După care M&M (Măruca & Melinda) au făcut o selecţie: artă (desenat), dans (Zumba), ştiinţă şi drama (teatru). Câte o oră pe săptămână. Cursurile astea sunt susţinute de diverse persoane angajate de Centrele Comunitare (un fel de Casa Pionierilor de pe vremuri, doar că publicul ţintă nu sunt numai copiii, ci se oferă tot felul de programe cam pentru toate vârstele începând cu doi-trei ani), şi ca atmosferă aduc puţin cu ceea ce se-ntâmplă-n şcoli (un instructor care controlează şi dirijează în timp ce copiii participă mai mult sau mai puţin pasiv) dar nu au prezenţă obligatorie şi nu se dau calificative/note sau teste.

În iarnă, când s-a-ncheiat primul sezon al acestor cursuri, am făcut o trecere a lor în revistă şi-am discutat la care dintre ele ar mai avea sens să se-nscrie pentru sezonul de primăvară. Au rămas pe listă dansul şi ştiinţa. Din păcate, dans (zumba sau orice altceva) avea să fie scos din program de către Centrul Comunitar, aşa că pentru primăvară a ajuns să fie doar cursul de ştiinţă.

În schimb, Măruca s-a înscris la alte două activităţi: un program organizat de Opera din Toronto, şi un altul organizat de una din comunităţile (informale) ale famillilor care-şi educă copiii acasă în acest oraş. Ambele presupun punerea-n scenă a unor „piese” -- în cazul operei un muzical scris şi regizat de coordonatorul de proiect, iar în cel de-al doilea caz un teatru a cărui temă şi elemente principale urmau să fie propuse chiar de copiii participanţi (tema aleasă, prin vot democratic, e: Profeţiile mayaşe).

Cursul de la operă s-a-ncheiat săptămâna trecută cu, în vorbele regizorului, „premiera mondială” :-) a piesei: Clownin' Around (un fel de „De-a măscăricii”). A fost un succes total, îndeosebi în rândul copiilor care au fost, preţ de un sfert de oră, prinşi cu totul de cântat, dansat, alergat şi spus replicile unei scurte comedioare cu iz de improv. (Am şi-o-nregistrare, destul de slabă tehnic, pe care tot nu reuşesc s-o pun pe YouTube din cauza mărimii.) Drept urmare, Uca a vrut să se-nscrie şi la sesiunea următoare a acestui program, care va să-nceapă peste două-trei săptămâni.

Cealaltă piesă este încă în derulare; spectacolul este programat pentru luna iunie, aşa că mai sunt încă multe repetiţii până atunci. Până una-alta, copiii mai mult se joacă diverse când se-ntâlnesc (parte din tactica de a-i lăsa să se cunoască puţin între ei, presupun), au votat care să fie mascota ce urmează a fi pusă pe tricourile purtate în timpul spectacolului (n-a ieşit alegerea Mărucăi, aşa c-a promis că ea n-o să poarte tricoul :-); mai vedem...), iar săptămâna viitoare urmează să facă o vizită la muzeul local unde este în desfăşurare o expoziţie cu o temă similară, numa' bună pentru inspiraţie.

În paralel, Uca s-a mai înscris la un alt program legat tot de teatru, găzduit de şcoala la care merge prietena ei cea mai bună, şi la care aceasta participă. Despre acest program însă n-aş ştii să spun prea multe, pentru că mie unu' nu mi-e clar ce se-ntâmplă în cadrul lui. (Ceva jocuri, aparent. Ceea ce nu-i rău, în sine, doar că n-am idee dacă au sau nu vreo legătură cu teatrul... adică cu ceea ce a fost anunţat c-ar fi.)

Una peste alta, Măruca pare a fi destul de atrasă de ideea de teatru. Cel puţin deocamdată; de văzut cum va evolua interesul ei mai încolo.

Ceea ce însă nu înseamnă că nu-i plac şi alte subiecte. Bunăoară, în mod cert îi plac cărţile. Mai ales dacă i le citeşte altcineva :-), de preferinţă seara (dar şi-n unele dimineţi, mai molcome). Aşa că facem multe drumuri la bibliotecă pentru alimentare cu cărţi noi. (Mai citim şi de pe Kindle, dar nu la fel de mult.) În plus, în ultimele câteva săptămâni parcă a-nceput să-şi dea drumul la citit pe cont propriu. Parcă tot mai des o aud prin casă cum stă şi citeşte câte o carte, două (scurte, în general). Iar seara, la culare, adesea citeşte ea mai întâi dacă nu e prea obosită, şi abia apoi ne pasează nouă cartea spre continuare.

Şi de vreo câteva zile a-nceput să şi scrie din proprie iniţiativă. Deocamdată mai mult la bunici, prin e-mail. Cu multe greşeli, desigur, dar cu ă, î, â, ş şi ţ -- adică aşa cum mă vede pe mine c-o fac. :-)

Şi cu numerele îi place, uneori, să se joace. De fapt, îmi place mie :-), aşa că o provoc adesea cu una-alta, de cele mai multe ori când ieşim să plimbăm câinele-mpreună. Aşa, citind numerele de pe case sau de la maşini, a-nvăţat să spună corect orice numere cu până la patru cifre. Încă se-ncurcă la cele cu mai multe cifre, şi preferă să le spună-n limba română (cu care e mai familiară), nu-n engleză. Tot aşa, în joacă, a-nceput şi cu primele adunări („dacă ai trei mere şi vin şi-ţi mai dau patru, câte ai atunci?”); după care a stat în câteva dimineţi cu Melinda şi au făcut, pe tablă şi hârtie, adunări cu mai multe cifre, scrise una sub alta. Cred c-a-nţeles algoritmul, şi dacă n-ar uita să alinieze numerele corect, la dreapta, probabil c-ar face destul de bine adunările. Scăderile însă nu-i plac la fel de mult, deşi şi acolo o mai provoc din când în când la câte o mică „ghicitoare” („eu am nişte bani în buzunar, tu ai doi lei, împreună avem opt -- câţi bani am eu?”). Pentru vreo câteva zile am avut şi tabla-nmulţirii scrisă frumos la vedere (în bucătărie), dar nu s-a prins prea mult de ea. Doar înmulţirea cu zero şi cu unu. (Adică cifrele binare :-).)

În rest, prinde tot felul de lucruri de peste tot. Se uită cu interes la filme documentare legate de viaţa animalelor (şi la desene animate, desigur), o asistă pe Melinda la făcutul mâncării, la pictat tablouri, etc., etc. Per ansamblu, nu ajunge să se plictisească prea des, cred.

Cred că m-am cam lungit cu postarea asta, şi mi-s sigur că am uitat o mulţime de detalii. Poate, pe măsură ce mi le amintesc, sau apar chestii noi, o să le mai pomenesc p-aci. Dacă găsesc timpul necesar, desigur. :-)