Aşa se face că-n seara asta fetele au avut parte de o mică incursiune în timpuri medievale -- de la lupte (cu lăncii făcute arşice în timpul turnirilor, buzdugane parate cu scutul, dat cu spadele de săreau scântei), la meniu (servit în blide de metal, pocal şi fără nici un fel de tacâmuri -- deh, conform modelului secolului XI) şi ture de şoim (dresat) pe deasupra capetelor.
Uca a reuşit să facă o galerie atât de bună (cică fiecare tribună avea o culoare, care culoare era purtată de câte un cavaler ce participa la întrecerile din spectacol), încât la sfârşit a primit una din cele patru-cinci flori oferite de „cavalerul ei” celor din tribune. Normal c-a impresionat-o într-atât încât aproape n-a avut curajul să accepte floarea cavalerului ;-)...
Ehh, una peste alta, fetele au fost impresionate de întreaga atmosferă -- ceea ce, până la urmă, e tot ce contează.
Muchas gracias, Ana!
*. Îmi spunea Uca astăzi că ea ştie trei Ana: (1) frăţioara lui Victor (aka Ana lu' Victor), (2) frăţioara lui Matei (aka Ana lui Matei) şi (3) nevasta lui Ray (aka Ana lu' Ray). Toţi ne sunt vecini. Ana din povestea asta e din Venezuela, iar Ray din Cuba.
Un comentariu:
O, pai cred ca tare i-ar placea Marucai la Sighisoara, la festival. De-abia astept sa ajungem iarasi, in noua formula :)
Trimiteți un comentariu