...s-a pus Uca să spună, din senin, în timp ce mă asista, aseară, la bărbierit.
- Le ştii şi pe româneşte?
- Ce?
- Ce-ai zis până acum, lunile anului.
- Nu.
- Ianuarie, februarie, martie,... decembrie. Acum le şti.
- Naaah... January, February, March,...
Îmi pare că, încet-încet, Măruca trece pe engleză ca limbă „de bază”. Acu' vreo săptămână sau două, s-a trezit în toiul nopţii pentru a merge la baie şi, după cum îi e obiceiul, m-a anunţat şi pe mine de intenţie. Numai că, după cum nu-i era obiceiul, a făcut-o pe engleză:
- I need to make pee...
De-atunci pare să fi regresat la limba-i maternă în scurtele dialoguri nocturne, dar orşicât, cel puţin în anumite momente preferă engleza. Aş zice că mă cam aşteptam să se-ntâmple ceva de genul acesta, dat fiind că am observat fenomenul la mai mulţi din copiii pe care-i cunosc aici.
Aşa că probabil e timpul să-nvăţ şi eu limba asta. Doar am profesor bun :-)...
* * *
Că veni vorba de lunile anului... te-ai întrebat vreodată de ce a doişpea lună a anului sună de parcă ar fi trebuit să fie a zecea (decembrie), a unşpea de parcă ar fi trebuit să fie a noua (noiembrie), a zecea de parcă ar fi trebuit să fie a opta (octombrie) şi a noua de parcă ar fi trebuit să fie a şaptea (septembrie)? Ei bine, pentru că au fost cândva.
Da' de ce are februarie 28 de zile? Ehh?
Un comentariu:
marutza mea nu stiu cum o sa faca, dar anna si-a ales drept limba materna... limba paterna.
pe care asa o invat si eu!
Trimiteți un comentariu