Singurul sport care a interesat-o cât de cât a fost patinajul artistic. (Şi festivităţile de deschidere/închidere, dar astea cu greu pot fi încadrate la sporturi... mai degrabă la Cântarea Canadei :-), că parcă prea le-au umplut de patriotisme). Cum însă transmisiile directe de la patinaj aveau loc târziu în noapte (începând de pe la 10 pm), pe atunci Uca era cu bateriile pe gătate aşa că adesea adormea înainte sau în timpul acestora.
Pe de altă parte însă, se face că am ajuns din ce în ce mai des la patinoar. (Posibil să fie şi un mic efect secundar al Olimpiadei, care a trezit un anumit interes pentru sporturile de iarnă în rândul copiilor, deci şi a trupei de joacă a Mărucăi.) Şi ca urmare Uca-nceput să se simtă tot mai bine pe patine, acum mergând fără probleme pe „tura mare” (adică nu în zona de începători). Încă nu se avântă cu o viteză prea mare şi nu face cine ştie ce viraje/piruete sau opriri spectaculoase, dar se simte suficient de sigură pe ea pentru a nu mai căuta protecţia cuiva prin apropiere. Aş zice că patinează mai bine ca mine (ceea ce nu e greu, dat fiind că ultima oară când am avut patine-n picioare trebuie că aveam câteva numere mai puţin la pantof :-)).
[1] Mi-s interesat şi de perfomanţele României, desigur, însă în ceea ce priveşte sporturile de iarnă îmi pare că n-are sens să-mi pun nădejde prea mare. Aşa că mă gândesc ca, pe viitor, la olimpiadele de vară să flutur tricolorul, iar la cele de iarnă frunza de arţar :-)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu