Bendomino e o versiune puţin modificată de domino, în sensul că piesele sunt puţin curbate, ceea ce face puţin mai dificilă plasarea unei piese noi (după două piese curbate în acelaşi sens a treia e obligatoriu să fie curbată invers; arareori, unul din capete se blochează datorită curbării). E un joc destul de drăguţ, simplu şi care durează doar câteva minute. (Da' e greu să te opreşti doar la o singură partidă, aşa că durata uneia nu spune mare lucru.) Dat fiind că fiecare număr e colorat cu altă culoare cred că poate fi jucat şi de copii mai mici, care nu neapărat sunt atraşi de număratul punctişoarelor. (Ţin minte că acu vreo doi ani era imposibil să o atrag pe Uca în orice joc care implica prezenţa unui zar -- nu o interesa absolut deloc numărul de punctişoare de pe laturile acestuia.)
În ce priveşte jocurile de cărţi, momentan jucăm unul singur: şeptică americană. (Şi, de regulă, fără jokeri, că nu prea-i plac.) E, cred, unul din cele mai simple jocuri posibile în materie de jocuri de cărţi. Dar chiar şi acesta are câteva reguli (cele legate de as, şapte, doi, anunţatul ultimei cărţi) şi eu unul mă bucur să văd că Măruca reuşeşte să le ţină pe toate minte şi joacă corect fără mare ajutor. Confundă încă 6 şi 9, şi nu reuşeşte să ţină în mână mai mult de două cărţi, astfel încât să vadă fiecare ce este. Nici cu amestecatul cărţilor nu prea are succes :-).
Din când în când mai jucăm şi Princessopoly, care e un joc asemănător cu Monopoly, însă totul trecut prin prisma „magiei Disney” şi cu reguli mai blânde, în sensul că trebuie să fii foarte ghinionist ca să dai faliment. Partea mai puţin plăcută la jocul acesta e că, de regulă, durează câteva ore o partidă, ceea ce-l face impracticabil pentru majoritatea serilor (ok în weekend-uri).
Aş fi curios ce se mai joacă alţii seara... careva dornic să povestească?
Un comentariu:
La noi e cazino :).Iata: macao, tabinet si razboi incepand din vacanta de iarna, remi si table de cateva saptamani, dar si mai vechile iubiri : piticot, dame (pe sarite si pe luate), nu te supara frate si domino. Nu cred ca e cineva care sa aiba mai multa rabdare decat Danut, niciodata nu joaca 1-2 partide, mereu mai trebuie "inca una".
Trimiteți un comentariu