Până una-alta s-a-mprietenit cu iepuraşii şi puiuţii lui mătuşă-mea, pe care a ţinut neapărat să-i hrănească. (De căţel nu i-a plăcut, că prea a lătrat-o; cică încă n-o cunoaşte.) Şi se pare că şi-a şi asumat sarcina cu hrănitul animalelor dat fiind că l-a-nsoţit pe Bunicu' la moară întru făcutul făinii de mălai, care mai apoi a amestecat-o cu boabe de grâu şi apă înainte de a le oferi înaripatelor; iepuraşii îi tratează cu morcovi, din grădină, spălaţi în prealabil cu grijă în rezervorul cu apă de ploaie.
Dar adevăratu-i caracter mărinimos şi l-a dovedit a doua zi, de dimineaţă, când a participat la strânsul ouălor din cuibar. După ce le-a cules frumos pe toate şi era pe drum pentru a le duce la bucătărie, a cugetat oleac' şi a făcut cale-ntoarsă, punându-le la loc: „Da' de ce să le iau ouăle? Poate le trebuie şi lor... Sireacele găini...”. S-ar putea, totuşi, să-i treacă în momentul în care va realiza că asta ar însemna să renunţe la mâncarea-i favorită în ultima vreme -- bundas kenyer.
Deocamdată nu pare să se plictisească; iar dacă vremea rămâne relativ lipsită de ploi, aş bănui că o să continue să nu o facă...
---
Tehnică de-mprietenire în doi paşi:
- Dă-le să mănânce ce le place;
- Ia-i în braţe şi drăgăleşte-i.
Din ce văd prin poze pare să funcţioneze ;-)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu