Dat fiind că, de regulă, le separă ceva mai bine de un ocean --cel Atlantic-- Măruca nu se vede prea des cu verişoarele ei. Dar se face că-n vara asta s-au văzut pe meleaguri ardelene, unde au fost cu toate în vizită la bunici.
Aşa că între o vizită la ştrand, una de hrănit animalele la tuşica şi o tură pe la grădina zoologică din Tg-Mureş, s-au jucat câteva zile-mpreună. Şi cică au şi cântat, ocazie cu care Uca a fost iniţiată în tainele accentului franţuzesc autentic pe ritm de Une Souris Verte şi Petit Escargot (pe care până acuma le-a ascultat de nenumărate ori de pe Poisson Rouge.)
De la dreapta spre stânga, în ordinea numerelor de pe tricou: Flora (4 ani), Uca (5) şi Doina (6):
O tură în orice se leagănă nu e de refuzat nicicând:
Prin rezerva de porumb a tuşicii:
Un iPad cred c-ar fi mai potrivit în astfel de situaţii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu