Alte discuţii de seară; zice Măruca:
- ... şi-o să merg cu adresa de baie 1 la piaţă şi o vând.
- Ohh, da? Pe câţi bani?
- Pe... mmm... trei.
- Trei lei?
- Da.
- Okay. Da' ia stai puţin... dacă, să zicem, în piaţă fiind, vine unu' pe care-l cheamă Vasile şi spune că-ţi dă trei lei pe adresa de baie, şi fix atunci mai apare cineva acolo, să-i zicem Marcela, şi spune că-ţi dă cinci lei pentru acelaşi lucru. Cui îl vinzi? La Vasile 'au la Marcela?
- La Marcela.
- De ce?
- Pentru că-mi dă mai mult.
- Bingo!
Lăsând la o parte suspiciunile pe care mi le-a dat vizavi de o posibilă rătăcire a unei gene evreieşti prin DNA :-), faptul că Uca a intuit bine rezolvarea problemei de optimizare (i.e. maximizarea profitului) şi că nu mai are nici un dubiu în ceea ce priveşte raportul dintre trei şi cinci, o să le iau de veşti bune. Aştept cu interes momentul în care o să intuiască la fel de bine cum vine treaba cu maximizarea „plus-valorii” (i.e. un joc nou --în sensul de ne-mai-jucat-- este, de regulă, mai valoros decât a paişpcea păpuşă în colecţie). Ohh da, şi care e rolul şi locul lui şase pe planetă.
1. „Adresa de baie” e, de fapt, dresul de baie. Măruca a făcut confuzia asta când era mai mică, iar mie mi s-a părut atât de nostimă încât am început s-o folosesc şi eu când vorbesc cu ea. O dovadă în plus că învăţatul e un drum cu două sensuri... Oricum, mi-s destul de sigur că se va auto-corecta la un moment, aşa cum a făcut cu majoritatea celorlaltor confuzii sau greşeli de vorbire. Rămâne de văzut cine o să mă corecteze pe mine :-).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu