Luni şi-a vopsit unghiile (nu e prima oară) în ceva care mi-a explicat la telefon că e transparent şi cu sclipici, şi care mai pe seară am stabilit amândoi că e praful de stele cu care a aruncă Luna după noi pentru că tot încercam să sărim pe ea. (Şi-a fost o Lună plină aseară de zău că n-aveai altceva mai bun de făcut decât să vrei să sari pînă la ea.)Azi, marţi, de dimineaţă s-a mai machiat puţin, special pentru a face o demonstraţie pentru Mrs. Lavazzado la şcoală. (Da, mai merge.) Care Mrs. Lavazzado s-a declarat pozitiv impresionată de culoarea de ojă aleasă. (Eu îmi aminteam de alt gen de impresii pe care le aveau educatoarele pe vremea când frecventam eu şcoala.)
Una peste alta, cred că tre' să-ncep să mă obişnuiesc cu ideea că „să colorăm” nu implică neapărat hârtia. Mai sper doar să nu implice propria-mi piele. :-)
2 comentarii:
Pai cred si eu ca educatoarele alea ale tale aveau alta impresie, doar te stiau de baiat serios :P
Eee tati, de acum fetita e domnisorica, asa ca obisnuieste-te cu ideea ca in curand iti va cere voie sa iasa in club...sau poate nu!:))
Pana atunci ai putea sa o scoti la Zilele Dinozaurilor, de unde cu siguranta va pleca cu amintiri de neuitat. Participa la campania noastra de pe blogul CautaBona.ro si ai sansa sa castigi 3 invitatii. Afla mai multe detalii: http://www.cautabona.ro/blog/?p=243
Trimiteți un comentariu