Primăvara, când mergeam la pădure după ghiocei, pe dealuri, şi era proaspăt arat, întotdeauna găseam gloanţe, schije, bucăţi ruginite din câte o cască sau alt echipament răscolit de plug la lumina zilei. Se iscau, uneori, scurte dispute despre cărei tabere îi era atribuit vestigiul găsit; concluzia inevitabilă era: „oricum, sunt de pe vremea Războiului”.
Ca elev, ţin minte că mergeam la Oarba de Mureş, „cu şcoala”, la fiecare 9 mai şi 25 octombrie, şi că ni se spunea dinainte ca-n zilele respective să venim îmbrăcaţi „de pionier”, nu cu uniforma uzuală. Pe lângă sutele de elevi, întotdeauna participau la manifestaţii şi câteva plutoane de soldaţi (ce aveau şi misiunea de a construi un pod de pontoane, în ajun, peste Mureş pentru a fluidiza traficul care altfel se făcea prin intermediul unui bac şi a unei bărci), muncitori de la întreprinderile din zonă (unii dintre ei îmbrăcaţi cu uniforma de „gărzi patriotice”) şi „tovarăşii de la Partid” veniţi, de regulă, cel mai la urmă în Dacii de culoare neagră. Se organiza o defilare a Armatei, cu acompaniamentul orchestral de rigoare, şi o depunere de coroane.
Undeva prin anii '80-'90 s-au ţinut timp de 11 ani la rând, în fiecare vară, câte o tabără de sculptură în jurul monumentului. Şi-n fiecare an se produceau câte 11 sculpturi. O (mică) parte din acestea apar în pozele de mai jos, cu Măruca. (Ceva mai multe apar într-un clip video pe care l-am dibuit pe YouTube. Iată şi o scurtă prezentare a monumentului.)
3 comentarii:
La Oarba de Mures a luptat si bunicul meu, tin minte ca intr-o vara de mult de tot, eram prin scoala generala, cred, am fost cu ai mei acolo, sa vedem locurile. ERam cam mica, nu mai tin bine minte; da' tin minte povestile bunicului.
Uneori, nu-ntotdeauna, la evenimentele organizate la monument participau şi veterani, cu uniformele lor pline, pe piept, de medalii şi decoraţii. Unii dintre ei povesteau despre ce le-a fost dat să trăiască în timpul războiului.
În altă ordine de idei, dacă zici c-ai fost la Oarba, atunci e foarte probabil c-ai trecut şi prin Iernutul meu natal (ultima localitate înainte de Oarba, cum vii dinspre Cluj) -- cine ştie? poate ne-am intersectat şi habar n-avem... :-)
La Oarba de Mures a lupta si bunicul meu,tin minte ca povestea de luptele care sau dat pe acele dealuri si cati prieteni di copilaria lui au pierit.Bunicul meu nu mai traeste dar inainte sa moara am primit in dar o fotografie in care sunt mai multi ostasi printre care si el.Sunt mindru ca bunicul meu a luptat la Oarba unde a fost ranit si a primit si o decoratie.Acum am si eu copii si am fost cu ei la monument sa le arat unde a luptat strabunicu lor ,au ramas uimiti pentru ca nu am spus nimic ,abia acolo in locul unde a curs singele bunicului meu am putut sa povestesc despre eroismu soldatullui roman si despre bunicul meu.
Trimiteți un comentariu