Hau-hu, hau-hu...

Într-o discuţie oarecare Măruca pronunţă un cuvânt aiurea după care, realizând scăparea, se grăbeşte să adauge:

- Din greşeală! Am vrut să zic...

Eu, încercând să-i atenuez din spiritul auto-critic:

- Ehh, greşeală -- te-ai încurcat. Şi eu mă mai încurc; şi mama se mai încurcă; şi tu te mai încurci... nu-i mare lucru; se mai întâmplă...

- ... şi Dodo se-ncurcă, şi Veve se-ncurcă...

- Dodo? Hmmm... Cum aşa?

- Păi şi el mai zice uneori: „Hau-hu! Hau-hu!”

- Aaa... okay... să ştii că ai dreptate! :-) Şi Dodo se mai încurcă...

ps/ Între noi fie vorba, vizavi de Dodo eu aş zice mai degrabă „hai-hui” -- adică strategia pe care o adoptă de-ndată ce se simte scăpat din lesă...