Din greşeală

Când se joacă Professor Fizzwizzle şi ajunge în câte o poziţie din care nu mai are soluţie, se uită repede la cel care o ţine în braţe (dacă e cineva, căci se joacă şi singură, deşi preferă compania noastră pe post de galerie) şi spune:

- Din greşeală...

După care caută repede tasta „R” (pentru re-jucarea nivelului). 

I-am spus de mai multe ori că nu-i nici un bai, că şi eu joc la fel (i.e. încerc diverse variante de rezolvare, toate necâştigătoare cu excepţia ultimeia), şi că --de fapt-- nu e deloc o greşeală, ci mai degrabă o tehnică de găsire a unei soluţii. Nu contează. Măruca tot ţine să ne anunţe că atunci când ceva nu iasă cum crede că ar trebui, e doar din greşeală aşa.

La fel face şi în alte circumstanţe -- când trece cu creionul colorat peste linia de demarcare a unei figuri, când desenează ceva pe tablă şi nu seamănă deloc cu ce vroia să deseneze, când numără până la 10 şi-o-ntreb unde a dispărut şasele (sau şaptele; mai nou, omite alternativ cele două numere, dar cu precădere pe şase) ăla, când mută un număr greşit de paşi la „jocul cu cuţi” (un fel de „Nu te supăra, frate!”, dar parcă mai simplu), când rupe câte o jucărioară 'au când se udă pân' la coate cu apă, etc., etc.

Îmi pare că a înţeles că e okay să facă greşeli, şi-atunci etichetează ca fiind greşeală orişice mică deraiere de la câte o regulă sau aşa. Parcă prea e defensivă -- şi nu-mi explic de ce, căci n-am stresat-o să facă lucrurile la perfecţie. (Okay, la partea cu includerea lui şase în rândul numerelor demne de o menţiune în înşiruirea celor până la 10, s-ar putea să fi insistat puţin (prea mult) înspre atingerea perfecţiunii.)

E ca şi cum încă nu a înregistrat decât prima jumătate din zicala: „din greşeală în greşeală, spre victoria finală” :-).

Pe de altă parte, nu pare s-o deranjeze prea tare „greşelile” care le face. Adicătelea nu se crispează sau renunţă la a mai face ceea ce făcea. Pur şi simplu, declară că a făcut o greşeală şi continuă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Lucru pe care-l iau de veste bună, pentru că nu mi-ar place să renunţe la a mai încerca diverse doar de teama de a nu face cine ştie ce „greşeală”.

Până la urmă, cred că va trebui doar ca eu să mă obişnuiesc cu inflaţia asta de „greşeli”. Îmi închipui (sper) că-i va trece la un moment dat.