It's sad...

Ieri seară, din una-n alta am ajuns să vorbim şi despre grădiniţă puţin. O parte a dialogului a fost cam aşa:

- Pe mine nu m-a certat niciodată Mrs. Lavazzado ^[1], pentru că eu sunt cuminte.

- Da' a certat pe cineva?

- Pe Elisha.

- De ce?

- Păi nu ascultă... Ea nu tace când ne spune să facem linişte şi nu ridică mâna ca să vorbească...

- Hmm... Da' tu pe mine m-ai văzut de multe ori ridicând mâna când vreau să vorbesc?

- Nu, da' la şcoală e altfel... tu nu ştii, măi tata!

- Nuuu, nu ştiu...

- Şi după ce a certat-o a pus-o să stea pe scaunul de time-out ^[2].

- Da? Hmm... Şi tu ce crezi? E corect sau nu e corect ce a făcut educatoarea cu Elisha?

- It's sad... ^[3]

Nici eu n-aş şti s-o spun mai bine de-atât.

---

[1] Mrs. Lavazzado este educatoarea clasei.
[2] Echivalentul „scăunelului ruşinii”.
[3] În traducere: „E trist...”