La patinoar

Am fi vrut să mergem ieri seară -- la patinoarul de la centrul comunitar din apropiere (singurul convenabil ca distanţă de locul unde stăm). Doar că atunci când am ajuns am aflat că seara era rezervată pentru partide de hochei între diverse echipe de copii. Aşa că am stat şi noi pe margine şi am privit vreme de vreun ceas (timp în care Măruca s-a tot minunat de cum alunecă, pică, se ridică şi alunecă din nou copiii pe gheaţă), după care am luat drumul călduricii de acasă.

În seara asta când s-a întors Melinda din tura de seară cu Dodo a anunţat de la intrare:

- Mergem la patinoar.

M-am mirat olecuţă, pentru că ţineam minte că programul afişat la patinoar nu includea miercuri seara, da' m-am lămurit iute când a completat că-i vorba nu de patinoarul cu pricina, ci de cel natural format pe pista de alergare din jurul terenului pe care-l ducem seara, de regulă, pe Dodo. (Şi pe care alerga Uca la un moment dat, aproape seară de seară, în timpul verii.)

Zilele astea a fost ba peste, ba sub zero grade (Celsius), aşa că zăpada (prima din iarna asta) care a căzut săptămâna trecută a apucat să se topească în bună parte (nu înainte de a avea parte de o partidă de săniuş pe cinste, peste weekend), pentru ca acum să reîngheţe sub formă de „oglindă” pe anterior pomenita pistă de alergare.

Aşa că ne-am aruncat în cele mai groase haine avute la-ndemână şi-am mers cu toţii (mai puţin Veve, care preferă să facă iarna în bârlog, ca ursul) la patinat. Pentru Uca era prima oară când se vedea cu patine de gheaţă în picioare (a mai încercat cu role, peste vară, dar nu prea a prins-o) şi abia aştepta să vadă cum este.

Ehh, a fost mai greu decât se aştepta. Pentru că primele minute efectiv nu reuşea să-şi menţină echilibrul nicicum, şi statea agăţată în permanenţă de mine sau Melinda. După ce-a picat de vreo două ori însă, a prins parcă niţel curaj. Aşa că ultima juma' de oră a fost mai mult singură, chit că nu se avânta decât în „pasul melcului”.

Una peste alta, se pare că i-a plăcut dat fiind că a răspuns cu un DAAA! mare la-ntrebarea:

- No, mai mergem şi-aldat'?

Ceea ce vă dorim şi vouă :-)...