20 octombrie 2011

Silly Talk

Ieri am avut prima discuție pe chat cu Uca. Inițial, schimbasem câteva vorbe cu Melinda, dar ea s-a prins cu treabă mai apoi, așa că la un moment dat a trecut Măruca la aparat.

A fost distractiv. Îi lua cam cinci minute să deslușească ce am scris pe două rânduri și să pritocească un răspuns la fel de lung. Dar nu s-a dat bătută prea ușor. Am conversat așa mai bine de o oră, până am plecat eu de la job. Mi-a promis că azi mai continuăm. Să vedem...


ps/ În caz că nu-i evident: „sili” vrea să fie „silly” (prostuț), iar „niys” se vrea „nice” (drăguț). :-)

13 octombrie 2011

Mărunte...


Acu' fo' două seri, pe când ne pregăteam să mergem la citit de Junie B. Jones, i-am spus într-o doară Mărucăi:
- Poţi să scrii „clepsidră”? Uite, ia şi scrie pe tablă dacă vrei...

Nu ştiu de unde mi-a venit cuvântul „clepsidră” în minte, dar mi-a venit şi iaca l-am aruncat la bătaie. Mi s-a răspuns:
- Mmm, nu cred că pot... că-i prea lung...
- Io cred că poţi, căci se scrie exact cum se-aude...
- Okay...

După care l-a scris pe tablă: CLEPSIDRA. Litere de tipar (doar pe acestea le foloseşte); şi fără căciuliţă de-asupra a-ului (a pus-o un pic mai târziu).

- Perfect! Exact aşa se scrie. Vezi că n-a fost aşa greu?
- Iuhuuu... Îmi mai spui?
- Sigur... dacă vrei îţi spun eu, dacă vrei scrii ce vrei tu...
- Spune-mi tu!
- Okay... ăăă, hai să-ncercăm şi scurte propoziţii...
- Okay...
- Ăăă... să zicem... „peretele e albastru”.

Şi-am mai continuat joaca asta preţ de fo' câteva minute. N-a scris totul la fel de bine ca şi clepsidra, dar a fost distractiv. Era în jur de nouă-jumate seara -- avem voie să ne jucăm şi la ora asta :-).


ps/ Dimineţile de obicei încep pentru Măruca cu câteva minute pe bicicletă (sau trotinetă) pe alee, în timp ce eu îl acompaniez pe Dodo pe acelaşi traseu. De multe ori, la capătul aleii e o bătrânică, din China, cu care Uca se salută cu singurele cuvinte pe care par să le cunoască amândouă: Nii-haaa! (Sau cam aşa-nţeleg eu.)

(pps/ Calitatea pozelor nu e chiar cea mai fericită... asta e! Se putea şi mai rău :-).)

06 octombrie 2011

Magiciana

Aşa (cum scrie-n titlu) mi-a zis să-i spun atunci când poartă pălăria din imagine. Şi-o poartă. Şi-i spun.

Pe lângă pălăria magică şi-a mai luat în recuzita pentru Helloween un felinar (negru) în care aprinde, seara, o lumânare (din aceea tip „monedă”). Melinda i-a promis şi-o pelerină lungă, iar cu puţin noroc s-ar putea să dibuim prin haosul din camera ei şi unde e bagheta necesară.

Orşicât, de câteva zile, la plimbarea dinaintea cinei Dodo e-nsoţit (şi) de un soi de licurici magic. Şi n-are nimic împotrivă. Nici eu, de altfel.

Deci suntem bine -- ceea ce vă dorim şi vouă!