De la litere la cuvinte

În ceea ce priveşte recunoscutul literelor, Măruca a făcut progrese semnificative în ultimele luni. Acu' recunoaşte mai toate literele (de tipar), atât mari, cât şi mici. Mai face greşeli uneori (confundă „Ţ” cu „Ă”, sau „l” cu „i”), dar în general are o rată de reuşită destul de mare. (N-am prea încercat încă să-i spun literele în pronunţie englezească; doar o dată sau de două ori, da' am renunţat când i-am văzut privirea confuză. Poate mai încolo...)

Ce nu-i iasă încă e trecutul de la o înşiruire-de-litere la cuvinte. Chiar dacă recunoaşte toate literele, chiar dacă sunt cuvinte simple şi scurte (apa, mama, dar,...), încă nu face conexiunea litere -> cuvânt.

În careva seară se juca singură pe Poisson Rouge (apropo, şi-a îmbunătăţit foarte mult şi abilitatea de a controla cursorul de pe ecranul computerului, în special via touch pad; doar dacă acesta lipseşte pune mâna pe mouse), şi avea la un moment dat pe ecran o portocală sub care scria mare ORANGE. Arătând cu degetul sub fiecare din litere a zis:

- O... R... A... N... G... E...

Şi după o mică pauză:

- Por-to-ca-lă... Portocală!!!

Recunoscuse obiectul de pe ecran (portocala), şi intuise bine că ceea ce era scris dedesubt trebuia să aibă legătură cu acesta. Şi totuşi, chiar dacă a recunoscut fără să greşească fiecare dintre litere, şi chiar dacă ştie pronunţia în engleză pentru portocală (orange), nu a făcut conexiunea dintre litere şi cuvântul englezesc. În schimb, a „văzut” scris cuvântul românesc, fără să aibă nici un fel de problemă cu faptul că literele şi cuvântul nu par să producă aceleaşi sunete.

Probabil că-ntr-o bună zi o să facă şi conexiunea necesară. Până atunci însă, multe poveşti o să mai am de citit :-)...

Ultima dată? Sigur că da...

Măruca devine din ce în ce mai inventivă în ceea ce priveşte modurile în care încearcă să-şi atingă scopurile. Bunăoară, în seara asta ne jucam „de-a mersul la spectacol”. Asta însemna următoarele (toate fiind inventate „din mers” de Uca):

• Mers în „sala de spectacol”, care era în camera de zi fix acolo unde se află (fostul?) balansoarul ei de bebe. Locul ei în „sală” nu putea fi altundeva decât în balansoar, iar al meu --pe care eram insistent rugat să-l ocup degrabă, căci al'fel era ocupat de altcineva-- era fix lângă, pe jos.
  
• După f'un minut, două de pretins că ne uitam ba la spectacolul cu Frumoasa din Pădurea Adormită, ba cu Cenuşăreasa, ba cu nu mai ştiu cine, trebuia să plecăm „acasă”.
  
• „Acasă” era pe canapeaua din aceeaşi cameră, unde iar stăteam f'un minut, două şi ne pregăteam de mers la --aţi ghicit?-- un nou spectacol.
  

Ehh, şi după ce-am făcut traseul ăsta fo' juma de ceas, am anunţat-o că mai merg la „spectacol” cu condiţia să fie ultimul din seara asta. A fost de acord. Ehh, ce credeţi că a zis la două minute după ce-am revenit „acasă”? Vă zic eu:

- Bună dimineaţa! Gata, e o nouă zi, hai tata la spectacol.

Normal c-a trebuit să merg, mai ales că devenise brusc o comedie :-)...

Ţi-am promis, mama...

M-am convins de-un lucru: (când vrea) Măruca e om de cuvânt. Dovada? Iaca: cu puţin înainte de a ne aşeza la masă Măruca a cerut:

- Vreau îngheţată, mamaaaa...

- Sigur, sigur, şi-ngheţată, da' hai mai întâi să păpăm ceva mâncare „adevărată”, i-a răspuns Melinda.

Zis şi făcut. Măruca se pune şi mănâncă alături de noi meniul zilei. Cinci minute mai târziu (când farfuria încă-i era mai degrabă plină, decât goală), Măruca ne anunţă:

- Mama, vreau îngheţată acum. Doar ţi-am promis că vreau îngheţată, mama...

Acu' spuneţi şi voi: nu trebuie părinţii să-şi înveţe copiii să nu-şi încalce niciodată promisiunile? Normal că n-am mai avut de ales :-)...

Scrisoare de la Moş Crăciun

După ce aseară s-a văzut cu Moşu' şi i-a cântat spre încântarea sa, azi Măruca a mai avut parte de o surpriză: a primit o scrisoare din partea Moşului. De fapt, un răspuns la scrisoarea pe care i-o trimisese mai devreme. Zice aşa (într-o traducere şi adaptare proprie):

„Dragă Prietene Maria,

Îţi foarte mulţumesc pentru scrisoarea ta. Primitul de scrisori de la băieţi şi fete de prin toată lumea e una din cele mai mari bucurii ale mele... HO HO HO, cât îmi place să primesc poşta.

Polul Nord este foarte aglomerat zilele astea! Toată lumea mă ajută să mă pregătesc pentru ziua cea mare. Spiriduşii lucrează la greu în atelier, având grijă de ultimele finisări ale jucăriilor. Sunt atât de multe lucruri de făcut că până şi renii dau o mână de ajutor. Se pricep binişor la testat, verificat de liste şi adus de scrisori. Doamna Crăciun îi face pe toţi fericiţi cu cântecele pe care le cântă. Deasemenea, mă ajută să scriu adresele pe plicuri. Sunt foarte norocos că am atât de multe ajutoare!

Ştii, când călătoresc cu sania în noaptea de Crăciun, sunt întotdeauna uimit de cât de frumoasă este planeta noastră şi de cât de mult îmi doresc să o protejez. Doamna Crăciun întotdeauna îmi împachetează biscuiţii în punguţa mea preferată şi refolosibilă pentru micul dejun, pe care o iau cu mine în lungul meu drum în jurul lumii. Ea ştie cât de mult îmi plac biscuiţii ei!

Ei bine, e timpul să mai trec pe la Spiriduşi din nou. Sper să ai parte de o foarte frumoasă sărbătoare şi te rog să-mi scrii din nou anul viitor!

Veselul tău prieten,

Moş Crăciun   [Moşu']

PS Mi-au plăcut abţibildurile de pe scrisoarea ta!!”

Uau! Moşu ăsta-i incredibil... Cred că la anu' o să-i scriem şi-o să-l întrebăm care este părerea lui vizavi de schimbarea climei, a regimurilor politice şi a monedei canadiene în raport cu alte valute... 'Au poate o să ne limităm la a-l ruga să ne trimită o poză cu Rudolph; noi o să-i oferim la schimb una cu Veve şi cu Dodo.

ps/ Pfiuu... Răsuflu şi eu uşurat -- se pare că planu' cu o pisică adevărată a fost dat uitării (deocamdată). Pe de altă parte, ieri zicea ceva Măruca despre cât de mult i-ar place să aibă un iepuraş mic... Cre' că mă pasc negocieri crâncene cu Moşu' în anii viitori...

Întâlnire cu Moş Crăciun

Ca şi-n precedenţii ani, Măruca s-a-ntâlnit şi anul acesta cu Moş Crăciun. Spre deosebire de acum doi ani, când a fost mai degrabă speriată de îmbrăcămintea şi barba Moşului, anul acesta i-a sărit în braţe nu mult după ce bietul Moş s-a aşezat oleac' pentru a se odihni după lunga-i călătorie.

Mai apoi i-a cântat, în cor cu ceilalţi copii, cântecelul cu dalbe plete ce rimau cu cadouri multe. Iar când a chemat-o Moşu' i-a dedicat un cântecel pe engleză (spre surprinderea mea): Twinkle, twinkle, little star.

După care a fost mult prea preocupată cu desfăcutul şi studiatul cadoului (ei, dar şi al celorlalţi copii) pentru a mai realiza când şi-a luat Moşul tălpăşiţa. Norocu' lui :-)...

ps/ Uitaşi să spun: înainte să se vadă, Moşu a trimis un mesaj video pentru Măruca (se-ncarcă-ncet... răbdare; fără tutun). După cum se poate vedea din imaginile video şi cea de mai sus, până şi la Polu' Nord se mai taie din barbă dacă nu eşti cuminte ;-)...

Şase

Mai pe la-nceputul anului, Măruca reuşea să numere până la 10 sărindu-l pe şapte. Nu-l mai sare. Nu pe şapte. Acu' (de fapt, de o bună bucată de vreme) îl sare pe şase. Aşa că Albă-ca-Zăpada tot cu opt pitici are de-a face :-).

Cum a reuşit să corecteze omiterea lui şapte e o enigmă; de ce a-nceput să-l sară pe şase e un mister. Dacă va continua în stilul acesta o să ajungă la un moment dat la numere negative, moment la care nu o să mai conteze prea mult :-).

O altă treabă pe care am observat-o la Măruca legat de numere: după ce ne jucăm puţin cu numărat de diverse (păpuşici, bombonele, etc.), la un moment dat --probabil când începe să dea semne de plictiseală-- începe să o facă la modul: unu, unu, unu,... şi continuă cu câte un unu pentru fiecare din obiectele numărate. Cam bănui că asta i se trage de la o experienţă de care îmi aduc vag aminte... Cu luni în urmă, când încercam să o iniţiez în ale număratului, şi ne jucam cu număratul degetelor din dotare, la un moment dat Uca a-nceput să spună unu, unu, unu,... arătând fiecare deget în parte. Îmi pare că i-am răspuns ceva de genul:

- Ai dreptate! Ăsta e un deget, acesta alt un deget, cel'lalt încă unu',...

Probabil a prins ideea că atâta timp cât arată fiecare obiect în parte şi spune unu, n-are cum să greşească. Şi adevăru-i că are dreptate. Problema e că atunci nu mai vorbim de numărare, ci --mai degrabă-- de enumerare.

O altă treabă puţin curioasă e că pe engleză numără fără greşeală până la 12. (Şi vorbeşte tot mai mult pe engleză prin casă -- ba cu noi, ba cu păpuşile.)

Din câte pot să-mi dau seama, se descurcă binişor şi cu adunările de numere mici. De exemplu, când o-ntreb dacă mi-a adus şi mie elful o ciocolăţică, răspunde:

- Păi n-a adus treeei...

- Da' de ce trei?

- Păi una pentru tine, una pentru mama, şi una pentru mine.

- Aaa, da? Tre' să-l sun pe elfu' ăsta să stau de vorbă cu el puţin... :-)

Desigur, când se-ntâmplă să adune două numere a căror rezultat e mai mare de şase, rezultatul va ieşi cu unu' mai mare decât trebuie. Adică a-nţeles cum funcţionează adunatul ('au „pusul laolaltă”, că nu pare mare fană a unui limbaj formal).

Cum ar veni, un pas înainte. Sunt sigur că au să urmeze şi alţii. Sau, ca să citez din cineva celebru p-aci: unu, unu, unu,...

Iarna-i grea, omătul mare

Dat-a zăpada peste noi. Şi, nu după multă vreme, şi noi peste ea. O zi excelentă de zbenguit prin zăpadă -- călduţ, fără vânt, cu neaua proaspătă şi necălcată.

Unde mai pui că trebuia şi o diversiune pentru a mai uita de febră şi muci-n brâu... Okay, poate joaca în zăpadă nu e chiar cel mai indicat tratament; da' e clar preferat. Şi nu doar de cei mici.

Scrisoare către Moş Crăciun

Prima scrisoare. Copiată de pe o foaie scrisă de mama (la dictarea Mărucăi), da' orşicât, în scriitura originală a autorului. Zice aşa:

DEAR SANTA

SMALL BEAR

REAL KITTY

PLEASE

THANKYOU

MARIA, 3

(Adicătelea, într-o traducere aproximativă: „Dragă Moşule / Ursuleţ / Pisoi adevărat / Te rog / Mulţumesc / Maria, 3”.)

După care a fost pusă într-un plic adresat lui: „Santa Claus / North Pole  HOH OHO / Canada”, şi dusă la poştă.

Acu', eu unu' stau ca pe jăratec. Îmi cam vine să-i scriu şi eu la Moşu' ceva de genu': „Dear Santa, The "real" part was a joke. Really. Warm wishes -- The Real Santa :-)”. Nu de alta, da' parcă n-aş vrea concurenţă pentru Veve...

ps/ În altă ordine de idei, azi a fost Ziua Naţională a României -- 90 de ani de la Marea Unire. La Mulţi Ani, România!

Actualizare (22 decembrie): A venit răspunsu' Moşului.