La știri: Opera

Mărunțica a ajuns la știri azi, pe unul din canalele locale, în cadrul programului de la Operă. Recunoașteți?



E la a patra sesiune la care participă în cadrul programului „după școală” organizat de Opera canadiană din Toronto. Până acum i-a plăcut ce se-ntâmplă acolo.

În paralel a-nceput să meargă la pregătirea unui alt spectacol, un muzical jucat de o trupă de amatori (cu o istorie de câțiva ani în spate). Premiera e-n a doua jumătate a lui martie, și până atunci are cel puțin două repetiții pe săptămână. Pare destul de prinsă și de acțiunea asta așa că m-aștept să aibă parte de o experiență interesantă. Dar despre asta o să mai povestesc ș-aldată.

Zen

Plaja din Monterey, California. Septembrie 2012.

Smochină (aka Smokey)

„Hocus-pocus-fermecatus... te-am prins! +1”

Moș Crăciun nu ne-a ocolit nici iarna asta, chit că pufăciunea de mai sus a trimis-o pe post de buzdugan încă de prin noiembrie, pe când trebuie ca încă era-n plin sezon de primit cereri pentru burdușit saci-i fără fund. Și tre' să recunosc c-a nimerit la fix în ce privește alegerea făcută, judecând după numărul de zgârieturi, mușcături și lenejerii de pat schimbate mai iute decât trebuie. (Nu-ntrebați!)

Și pentru că trebuia să poarte un nume a fost să fie Smokey (Fumuriu'), din motive lesne de-nțeles. Care-n variantă eminesciană s-a tradus prin Smochină, din motive mai puțin lesne de-nțeles dar totuși nu chiar impenetrabile unei minți agere precum cele ale cititorilor acestui blog. Pot însă depune mărturie că răspunde la ambele-i variante de nume la fel de prompt precum și la Smochinucă, Smocunaș, Pufăciune, Suflețel, Ponopopopirpirică, acid-dezoxiribonucleic, trei-virgulă-paișpe-cinșpe-nouășdoi-șaișcinci-treișcinci, pi-pai-pu-ce-zici-ești-tu,... sau cam orice altceva poa' să treacă cuiva prin minte. Într-un cuvânt: deloc. (Deși stă bine cu auzul, dovadă fiind că ușa de la frigider, unde stă o parte din mâncarea-i preferată, o aude clar și fără greș de oriunde ar fi să doarmă. Asta dacă-i e și foame, deși e greu de crezut că poa' să-i fie vreodată, judecând după aparențele-i de balon pe punctul de a exploda pe care-l are burtica-i în majoritatea timpului.)

Ideea e că are-n buletin aceeași adresă pe care o are și Uca, lucru care trebuia semnalat cumva. (Poate mai bine zis ar fi că Uca pare a o folosi pe Smochinucă pe post de buletin -- adicătelea ar lua-o la purtător peste tot pe unde merge.)

Primul lucru pe care oricine care l-a cunoscut pe Veve îl remarcă e culoarea diferită a blănii (alb/bej vs. gri/alb). Apoi cea a ochilor (portocaliu vs. gri/kaki). Okay, și mărimea, deși la partea asta s-ar putea să se mai niveleze diferențele.

Ce se remarcă mai greu e că deși seamănă bine, nu sunt chiar aceeași rasă (persan pur vs. exotică cu păr-scurt), foarte probabil să se dovedească a avea temperamente diferite (Veve era prototipul înțeleptului absolut, răbdător până-n pânzele albe, în timp ce Smokey e mult mai jucăușă și mai activă... poate cu vârsta să se mai schimbe), și clar preferințe diferite în materie de dietă (exclusiv boabe vs. carne crudă cu precădere).

În fine, ce e limpede e că Uca s-a atașat instantaneu de Smokey (ea l-a ales, dintr-o ofertă de trei motocei, unul dintre ei promițând a fi o copie mai fidelă a lui Veve, tot ea l-a și botezat) și că în ultimele săptămâni i-a dedicat mult din timpul ei, cu precădere cel de joacă, dat fiind că la acest capitol par a fi o pereche la fel de-ntr-o ureche. :-)

Welcome to the family, Smokey!