Discuţii matinale. Eu:
- Păi eu când eram mic tot timpul vroiam aşa-şi-aşa...
La care Uca:
- Şi eu când eram mare vroiam aia-şi-ai'laltă...
Şi după o clipă de cugetare, tot ea:
-... Data viitoare, tu eşti mic şi iei asta, iar eu sunt mare şi fac aia... Bine, tata? Data viitoare...
Nu ştiu alţii cum sunt, da' pe mine m-a cam pus pe gânduri... Hmm... Sună destul de tentant aşa o „dată viitoare”, nu? :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu