Când cu gene ostenite...

În careva seară, dialog cu Măruca:

- Hai să mergem sus, la culcărică -- vrei?

- Nuuu... Vreau să mai stăm puţin, să ne jucăm şi cu...

- Păi am stat deja mult jos, mă gândeam că...

- Da, da' io vreau să stăm puţin, nu mult!

- Aah, okay...

Aşa c-am mai stat câteva minute, suficiente ca să pot anunţa:

- Acum am stat şi mult şi puţin jos, la joacă. Mergem la culcare?

- Okay...

Şi duşi am fost -- în lumea viselor.