30 iulie 2009

Animale cardinale

- Îţi place lebăda?
Am întrebat-o eu, văzând-o că priveşte insistent la impasibila zburătoare ce se odihnea pe luciul apei.

- E ca un doi.
Mi-a răspuns ca pe un fel de concluzie adânc chibzuită. După care a căutat repede alte lucruri demne de interes pe faleza din portul oraşului, lăsându-mă să meditez agale la legătura (sau lipsa ei) dintre romantism şi genele pe care le-mpărtăşim.

28 iulie 2009

Căpriţe, fetiţe şi delfini


MarineLand a devenit o destinaţie tradiţională de vară. Şi, ca-ntotdeauna, asta înseamnă spectacol cu delfini, hrănit de căpriţe şi peşti şi muuulte ture prin diverse trenuleţe, bărcuţe şi alte chestii rotitoare mai mult sau mai puţin ameţitoare.

27 iulie 2009

Her Majesty


Vizita la clădirea Parlamentului Ontario a curprins şi o scurtă pauză în „camera demo”, care e o mică încăpere ce mimează la scară mult mai mică sala de întrunire a parlamentarilor. Ghidul ne-a explicat cum că atunci când sunt şedinţe în plen vizitatorii sunt aduşi doar prin această versiune demonstrativă a sălii parlamentare. Oricum, pentru Uca sala asta a fost mult mai interesantă decât cea „adevărată”, dat fiind că totul era la scară mică, adică numai bine pentru măsura ei.

La un colţ de stradă...

... cânta un scoţian. Şi strada n-avea nimic împotrivă.

El Matador


(ps/ „Păşunea” se află-n buricul târgului, foarte aproape de locul unde lucrez, şi e de fapt un mic spaţiu verde pierdut printre ditamai clădirile de 30+ etaje.)

25 iulie 2009

Tălpiţe


Proprietari (de tălpiţe): Uca şi Thea.

Melc-melc, codobelc...

Codobelcii sunt, mai nou, printre favoriţii aleii în ceea ce priveşte joaca puştimii. Aşa că după majoritatea rafalelor de ploaie (care au tot fost anul acesta) se cam lasă cu câte o vânătoare de melci. Ian priviţi captură:

(Mâna aparţine Melindei; melcii Mărucăi şi celorlalţi colegi de gaşcă.)

ps/ Mai pe la-nceputul verii (că de sfârşitul primăverii nu poate fi vorba, dat fiind că primăvara lipseşte cu totul din peisajul torontonian -- de la iarnă se trece direct la vară) favorite erau omidele. Ca norocul că între timp s-au transformat în fluturi (fo' doi-trei având parte de această transformare într-un bol de sticlă plasat pe frigiderul mic din bucătărie), şi-acu' sunt mai greu de vânat.