Acu', nu ştiu eu multe lucruri despre tradiţiile pascale, dar îmi pare că pe tărâmurile nord-americane simbolul de bază care marchează evenimentul este iepuraşu' de ciocolată, în timp ce pe plaiuri mioritice ouăle vopsite sunt în mod cert cele mai populare.
În ce-o priveşte pe Măruca de iepuraş ştie (sub numele de agent: "Nuni"); şi de ciocolată suspectează câte ceva (hmm, parcă aşa-i spune tata la borcanu' ăla din care tot fură câte-o linguriţă).
Iar despre ouă ştie încă şi mai multe: că le poţi găsi stivuite frumos (ştampilate sau nu) în rafturi la magazin, că pentru a ajunge-n frigider trebuie mai întâi puse în coşu' de cumpărături (operaţiune la care participă cu dragă inimă aruncându-le cum poate peste marginea prea înaltă), că din frigider iau drumu' oalei cu apă de pe foc, iar de acolo stau olecuţă la răcit înainte de a fi vopsite (operaţiune neinteresantă; deocamdată). Ehh, şi că după ce mama le pune fundiţă cu steluţă şi le aranjează frumos în coşuleţ, ei bine, urmează partea cea mai interesantă --şi, de fapt, singurul motiv care explică apariţia ouălelor pe planetă: pocnitu' lor!
Şi ca să ştiţi: concursu' nu e decis atâta timp cât mai există vreun colţişor neted de coajă. Şi chiar şi atunci, de fapt, concursu' doar se suspendă temporar până la viitoarea rundă anunţată de mama şi tata cam aşa: "las' că mergem şi mai luăm şi mai facem poc! cu altele... da, da, mâine sau poimâine...". (Şi sper că nu v-aţi îndoit cu privire la cine a câştigat...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu