După ce vreme de vreo juma' de an Măruca a dormit cu mama şi tata împreună, de vreo lună a făcut trecerea la patuţul personal. (Patuţu' de bebe nu a prea avut succes nicicând.)
Vestea bună e că până acum nu a căzut din pătuţ decât de două ori :-). De fiecare dată nu a cerut decât un pupic vindecător şi să fie pusă repede înapoi până nu fuge somnicu'. Dorinţe executate de-ndată de străjeru' de gardă.
Vestea mai puţin bună e că încă nu am găsit o metodă pentru a-l face pe tata să nu adoarmă inaintea Mărucăi; sau, cel puţin, să nu mai sforăie atât de tare de să se cutremure perdeaua. (În caz că vă-ntrebati de ce-s aşa burzuluiţi copii-n zori...)
ps/ Oricum, artistu' familiei a pictat repede pe perete o sirenă (Ariel) dimpreună cu prietenii acesteia: peştele galben (Flounder) şi racu' roşu (Sebastian). Asta aşa, ca să ştie Moşu' Ene unde să vină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu