25 mai 2007

Când se lasă seara...

Ritualul cinei:
- Când o vede pe mama că vine cu sticla de lăptic, dacă nu cumva era deja în scăunelu' ei uitându-se la ceva desene animate, atunci fuge repede şi se aruncă în scăunel. Are grijă să se lase puţin pe spate, după care declară cu o voce care cere atenţie imediată: "Nu stă bine Uca...".
- Aşa că trebuie aşezată să stea mai bine (cu spatele drept); bineînţeles că nu vrea să se aşeze singură în poziţia "regulamentară", că doar îi place când o ia mama în braţe :-).
- Apoi, înainte de a pune mâna pe sticlă verifică dacă televizorul merge, şi dacă nu, întreabă: "Unde 'comanda?".
- Aşa că tata are misiunea de a găsi telecomanda televizorului (pe care bineînţeles că nu el a ascuns-o cine ştie pe unde) şi de a i-o înmâna; pornitul şi opritul televizorului ("tunu") e unul din atributele exclusive ale Mărucăi. E mai mult decât recomandabil să nu încerci a-i ştirbi din acest drept :-).
- Nah, şi după ce desenele animate încep să se deruleze, şi e aşezată confortabil în scăunel, atunci acceptă sticluţa cu lapte pe care o înmânează înapoi peste 5-10 minute, declarând: "Gata!" (indiferent dacă mai e sau nu lăptic în sticlă).

Şi cu asta-basta. Mai urmează alte două-trei activităţi (stat pe oliţă, spălat de seară, frunzărit cărticica cu "oachi") şi --cu puţin noroc-- un somn dintr-o bucată până a doua zi în zori.

Niciun comentariu: