În multe locuri de pe planetă, azi e Ziua Copilului.
În copilăria-mi prea îndepărtată, îmi amintesc că ziua de 1 iunie era puţin mai deosebită faţă de celelalte, da' nu-mi mai amintesc prea bine în ce fel era "marcată". Serbări la 'căminul cultural'? Nu se dădeau note mici la şcoală? :-) Apărea câte un "Moş Crăciun" întârziat cu câte o pungă de bomboane? :-) Zău că nu-mi mai amintesc. (Da' aş fi curios să aud amintirile altora.)
Acu' stau să mă gândesc cum să sărbătorim evenimentul cu Măruca, deseară... Hmm, cre' că o să fie un ieşit în parc la hintă şi tobogan, dublat cu prăjiturelele făcute de Melinda ieri :-).
În orice caz, copii de pretutindeni (categorie care cred că mă include :-)): La Mulţi Ani!
Un comentariu:
Eu imi amintesc cu drag de ziua asta, mergeam cu matusamea "Tanti" in "Parcul copiilor" din Timisoara. Imi placea sa merg acolo si mergeam destul de des, doar ca in ziua asta era special, totul imodobit cu baloane, parcul plin de copii, mai multzi ca deobicei, era muzica, tarabe de artizani cu diverse nimicuri de doi lei, vata de zahar si bomboane pe batz. Mergeam cu trenuletzul si mincam vata de zahar asta im placea tare mult. Era si inghetzata dar nu aveam voie sa maninc ca mai tot timpul dupa ce mincam ma durea gitul. Cind am crescut un pic mai mare mergeam la o cofetarie in centru ii zicea "Piticul" aveau tot felu de bunatatzi, preferata mea era savarina. Si binentzels Tanti nu uita niciodata sa imi ia cite o jucarie noua de "Ziua copilului".
Iar cind am inceput sa lucrez si sa cistig banutzi "banutzii mei" nici atunci nu am uitat sa serbez aceasta zi, cu toate ca nu mai eram copil dar cum in fiecare din noi zace acolo ascuns un copil citus de mic :) ieseam la o terasa dupa servici impreuna cu Danutza prietena mea ce mai buna si mincam cite o inghetzata, acum nu mai fac rosu-n git, acum am voi sa pap oricita inghetzata vreau :))
Trimiteți un comentariu