În ce ne priveşte, a fost o decizie financiară: mai 'eftin să cumpărăm o (mini)trambulină decât ditamai patu'. (Pen' că, nu-i aşa?, unde altundeva se poate sări decât în patu' lu' mama şi-a lu' tata? Îndeosebi când încă nu-s chiar treji numiţi prop'itari de loc săltăreţ.)
În ce-o priveşte pe Măruca, a fost întru-totul de acord. Nu-mi mai amintesc dacă a şi promis că o dată cu apariţia trambulinei aceasta va deveni singurul loc din casă în care se poate sări din zori şi până-n seară. (Ştiam eu c-am uitat să fac ceva...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu