Săptămâna trecută, cină-n familie -- adică Măruca, Melinda şi cu mine strânşi în jurul mesei rotunde din bucătărie; Dodo tăvălit prin apropiere (de regulă în locul în care încurcă cele mai multe scaune de la a fi aşezate într-o poziţie confortabilă); iar Veve probabil dormind pe el în faţa blidului cu apă într-o veşnică aşteptare ca aceasta să fie schimbată înainte de a o sfinţi cu limba-i aspră.
După obişnuitul "Ce-ai mai făcut astăzi, Uca? Cum te-ai jucat?", m-am gândit să-i amintesc de o promisiune mai veche:
- Hei, i-ai promis la tata că o să-l suni la lucru să-i spui ce mai faci, să-l întrebi de una-alta... Păi? Unde-i telefonu'?
Uca stă o clipită pe gânduri, după care se răsuceşte în scaun şi coboară, aruncându-mi peste umăr:
- Stai puţin tata, că ţi-l aduc acuma...
Ceea ce a şi făcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu