Ghici ghicitoarea mea?

Acalmie de duminică dimineaţa. O-ntreb pe Uca:

"- Vrei să ne jucăm un joc nou?"

"- Da."

"- Ok. Fii atentă, că are nişte reguli simple. Unul din noi se gândeşte la un cuvânt, şi nu spune ce cuvânt e. Iar celălalt pune tot felu' de întrebări celui dintâi în încercarea de a ghici la ce cuvânt s-a gândit. Sună bine?"

"- Da."

"- Bun. Acu' gândeşte-te la un cuvânt."

"- Ăăă... Aurora!" [De la Prinţesa Aurora, frumoasa din pădurea adormită...]

"- Ok, ok, da' ziceam că nu-mi spui ce cuvânt e, ci că o să-ncerc să-l ghicesc eu... Hai, înc-odată -- gândeşte-te la un cuvânt şi nu-mi spune ce cuvânt e."

"- Ok."

"- Te-ai gândit?"

"- Da -- bebe Aurora!"

"- Aaarghh... Păi nu ziceam că nu-mi spui ce cuvânt e? Şi era vorba de un singur cuvânt, nu de două... Uff... Mai încercăm o dată?"

"- Gândeşte-te tu!"

"- Ok, mă gândesc eu atunci... ăăă... m-am gândit!"

"- Ok."

După fo' 10-20 de secunde în care ne uităm unu' la cel'lalt în tăcere -- ea cu o faţă senină şi ochi mari, eu cu o figură din ce în ce mai nerăbdătoare:

"- Acu-ntreabă-mă!"

"- Ce?"

"- Ce vrei tu ca din răspunsurile mele să ghiceşti cuvântu'..."

"- Aaa, okay... Ce cuvânt e?"

"- Aaaaargh..."

Şi ăsta a fost momentu' la care am cedat nervos ;-)... Adicătelea am decis că probabil jocurile bazate pe reguli nu sunt tocmai cele mai potrivite pentru duminică înainte de amiaz'...

ps/ Câteva minute mai târziu, când am mai avut încă o tentativă de a juca jocu', prima întrebare a lui Uca a fost:

"- Plouă?"

O excelentă întrebare de debut, nu-i aşa? :-)