Prima semnătură

Venit-a şi momentul în care Măruca şi-a scris numele. Până acuma a mai scris litere/cifre pe hârtie sau tablă, însă nu ţin minte să-şi fi scris şi numele complet. De data asta a avut un motiv s-o facă.

În pregătirea ultimei întâlniri (din anul acesta) a „clubului de ucenici” (care, până la urmă, a fost referit mai mereu ba ca „şcoală”, ba ca „grădiniţă”), Thea şi Măruca (la sugestia şi cu suportul mămicilor: Simona şi Melinda) au pregătit câte o felicitare de sărbători pentru Mary, Jason şi Tanika. Normal că piticele au fost entuziasmate de idee şi au ţinut neapărat să semneze ele însele. Aşa că, la dictare (şi după un test făcut pe ciornă), Uca a semnat: M... A... R... I... A.

(Din păcate n-avem poză. Era scris tremurat, cu litere de tipar şi parcă pe marginea unei semilune... da' orşicât, e un început.)