Când are chef de vorbă, Uca n-are nici o problemă în a mă suna la lucru şi a-mi povesti ce face 'au a mă lua la-ntrebări despre ce fac eu şi de ce nu vin odată acasă (şi nu, nu fac ore suplimentare). Azi am avut parte de trei astfel de telefoane. Cea mai distractivă parte a sunat, aproximativ, cam aşa:
- Ăăă, eu o ajut pe mama să facă pâine...
- Ohh, da? Asta-i foarte bine.
- Eu mă joc cu... ăăă... cu aluat...
- Oh... aşa o ajuţi? Okay...
- E maro. Că am fost afară cu mama la joacă şi când ne-am întors era maro... da' nu s-a uscat, că încă mă mai pot juca cu el...
- Mmm, interesant...
- ... 'nteresant... nu-nteresant...
Eu, crezând că se poticnea la a repeta cuvântul „interesant”, îi propun:
- Ăăă... dacă vrei, pot să spun şi cuvinte mai lungi, ca să vezi dacă le poţi repeta...
- Nu, măi tata! E-nteresant dacă e maro, nu-nteresant dacă nu e maro...
- Ooo, okay...
- Nu mai râde, tata!
- Încerc, Uca, încerc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu