Puterea exemplului

De trei zile-ncoace iarna nu ne lasă-n pace. N-aş zice că e chiar gerul caracteristic iernilor canadiene, dar orşicât, tot se face că ninge câte puţin fiecare zi (şi noapte), iar temperatura se învârte în jurul lui zero Celsius.

Tot de vreo trei zile e şi Măruca „pe butuci”, cu ceva viroză ce o face să nu poată tolera nici un fel de mâncare solidă, şi destul de greu chiar şi lichidele. E cam epuizată şi se plânge de dureri de stomac. :-(

Ieri dimineaţă, după o noapte cu multe pauze la somn, încercam să o provoc la ceva activitate, doar-doar se lasă antrenată şi mai uită de necaz. Aşa că am coborât amândoi în camera de zi, în pijamale, pentru a vedea care jucării se pretează momentului. Era olecuţă mai răcoare decât în dormitor, aşa că mi-am zis c-ar fi o idee bună să ne luăm nişte veste în spinare. După ce am localizat numitele veştminte prin haosul înconjurător, am trecut la promovarea avantajelor lor practice; cam aşa:

- Hei, hai să luăm vestele astea pe noi că parcă-i mai frig acilea...

- Nu mi-e frig.

- Mie mi-e...

Şi, demonstrativ, mi-am îmbrăcat vesta. Ferm convins c-am dat un bun exemplu, continui:

- Gata, e pe mine... Da' mi se face frig când mă uit la tine...

- Mie mi-e clad.

- Cum aşa?

- Păi mi se face cald când mă uit la tine.

- Oooh... okay... :-/

Dovadă că, chiar şi după o noapte prost dormită, Uca e în stare nu doar să observe, ci să şi împartă pe categorii cele observate. Bunăoară, e limpede că există exemple ce merită ignorate (e.g. purtatul vestei) şi altele ce merită copiate (e.g. argumentarea „empatică”). :-)