Cu vreo două-trei săptămâni în urmă Toronto a fost gazda unei serii de evenimente (muzicale, artistice) organizate sub egida festivalului Luminato. Am încercat să participăm şi noi la două din evenimente: Cirque de Soleil şi concertul lui Bregovic.
Primul, Cirque de Soleil, a fost o dezamăgire totală -- pe lângă că a început cu mai mult de o oră după ora anunţată, a fost şi o reprezentaţie care avea prea puţin de-a face cu circul (mai degrabă semăna cu un fel de piesă de teatru mută ce avea loc în apă -- „scena” era de fapt o fântână arteziană uriaşă, cu un podium de lemn amenajat şi alte decoraţiuni). Măruca n-a fost deloc interesată (de altfel, nici eu), fiind mult mai atentă la căţelul tipei care stătea lângă ea decât la „circarii” din apă.
La concertul lui Bregovic am stat doar câteva minute -- era atâta lume încât efectiv stăteam pe bordura bulevardului (Măruca se căţărase pe o pompă de pompieri şi de acolo încerca să zărească câte ceva pe scena de la aproximativ 50 de metri depărtare). Şi cum la juma' de metru de tricourile noastre defilau maşinile ce treceau pe cea mai lungă stradă din lume, n-am rezistat decât vreo 10 minute până să ne-ndreptăm spre metrou (era şi trecut de 10 seara, aşa că ni se cam muiaseră picioarele deja).
Momentul cel mai fain a fost însă între cele două evenimente când ne-am oprit să vedem valul lung -- un şir de 64 de sfere (mingi?) roşii suspendate. Loc unde Uca a simţit nevoia să se tăvălească pe podeaua din sticlă luminată, împreună cu alţi copii (grup care mă include).
[La un moment dat rămăsese singură pe podea -- stând întinsă pe spate cu mâinile încrucişate sub cap, admira sferele suspendate de deasupra. Un tip pe la vreo 30 de ani, ce se plimba p-acolo cu partenera-i în timp ce aşteptau să se mai scurteze coada de la intrarea într-un restaurant, a simţit nevoia să o copieze, aşa că după ce a aruncat o scurtă înspre noi (Melinda şi cu mine eram răsfiraţi pe nişte scări din apropiere), s-a întins pe spate lângă Uca cu ochii-n văzduh, şi-a zis ceva de genul: „Wow, ain't those cool, huh?” Păcat că n-am mai apucat să le fac şi-o poză, că până să-mi pornească aparatul s-a ridicat omul şi-a alergat iute să-şi recupereze partenera... Orşicât, mie mi-e limpede că arta asta modernă pare să-i zdruncine pe unii :-).]
(-;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu