11 ianuarie 2010

Infinit

Mă-ntreabă Măruca în careva miez de noapte:
- De ce numerele nu se gată niciodată?
- Pentru că orice număr ai alege poţi adăuga unu la el şi obţii un nou număr, mai mare decât cel ales. Nu vei găsi, deci, niciodată un cel-mai-mare-număr... D-aia nu se gată numerele.

În ultimele câteva săptămâni ne jucăm un joc nou: „spune un număr mai mare decât al meu!”, a cărui reguli sunt evidente din nume. Până să ne jucăm jocul acesta numerele până pe la vreo 20 păreau să ne fie arhi-suficiente; cu jocul i-am introdus conceptul de sute, mii, milioane şi miliarde (la mai mult de-atât mă pierd şi eu). Şi pe lângă astea ideea de „fără sfârşit”.

Încă se mai încurcă la ierarhia ordinelor de mărime şi-adesea compune numere de genul „douăzeci de sute” când vrea să se refere la două mii. Îmi închipui că dacă ne mai jucăm aşa o vreme va elimina o bună parte din confuzia asta.

Da' de ce mi-s cel mai curios e dacă a înţeles sau nu conceptul de infinit. N-am idee cum aş putea testa. Sugestii?

5 comentarii:

Anonim spunea...

stelele pe cer? firele de iarba mai la vara. care numar i se pare mult? (ei, nu tie)

Augustin Moga spunea...

Anonim, nu prea-mi dau seama ce-ar însemna un eventual răspuns. Atât stelele pe cer, cât şi firele de iarbă (din orice anotimp), sunt numere finite; mari, ce-i drept, dar departe de Alef-Zero. Genul ăsta de-ntrebări mi se par potrivite când 'om ajunge la estimări -- poate atunci...

Mersi de sugestie, orşicât.

Karla spunea...

n-as sti cum sa testezi notiunea de infinit (in afara de sa o intrebi, pur si simplu, cum se intampla ca nu se gata numerele niciodata)

da am remarcat ca tu consideri numarul "douazeci de sute" o greseala - dar oare nu vine din engleza unde e perfect normal sa zici, de exemplu, "eighteen hundred" in loc de 1800? :)

Augustin Moga spunea...

Când eram eu puşti, la un moment dat dădusem peste un... ăăă, cum să-i spun?... mini-test (?) de scris numere mari. Trebuia să scrii repede, fără să cugeţi, cu cifre, numărul „zecemiizecesutezece”. La prima-ncercare şi repezeală cred că toţi din gaşca dintre blocuri ne-am încurcat. (Încearcă! :-))

Ceva similar s-ar întâmpla, probabil, când Măruca ar povesti altora de douăzeci de sute.

Oricum, eu nu o consider greşeală. La urma-urmei, două mii chiar sunt douăzeci de sute, nu? :-)

Pe de altă parte, nu cred c-a apucat Măruca să se obişnuiască într-atât cu numerele mari în engleză încât să fi împrumutat regula de formare a lor.

Apropo de reguli în engleză, eu încă mă mai încurc cu numerele de casă spuse pe grupe de două cifre; e.g. 711 e seven-eleven, nu seven-hundred-eleven. La fel şi cu numerele de telefon. E.g. apelul de urgenţă e la nine-eleven, mai rar nine-one-one. (Chiar era o poantă cum că de ce nu sună unii la urgenţă; nu găsesc tasta „11” pe telefon.)

Karla spunea...

hmmm cred ca la americani nu auzi nine-eleven in loc de nine-one-one mai ales dupa atentate... cel putin eu n-am auzit nicaieri. plus seven-eleven e un lantz de magazine, cred ca ar fi mai confusing sa zici nine-eleven decat nine-one-one :)