Grădiniţă: adio dar rămân cu tine!

După calculele noastre ieri ar fi trebuit să fie cele trei săptămâni când ar fi expirat limita maximă de neprezentare a Mărucăi la programul grădiniţei, limită după care ar fi urmat deînregistrarea ei. Aşa că-n ultimele două-trei zile am întrebat-o de câteva ori dacă vrea să mai meargă. Nu, nu mai vrea.

I-am spus că, totuşi, ar fi frumos să mai meargă o dată să-şi ia rămas bun de la Mrs. Lavazzado şi să-şi recupereze perechea de papuci pe care o avea lăsată acolo. I-a părut a fi o propunere decentă pentru că a fost de acord. Aşa se face că ieri dimineaţă a purces la drum după ce, în timpul micului dejun, ne-a spus de vreo câteva ori că mama n-o s-o lase la şcoală ci au să se-ntoarcă-mpreună. Ăsta era, carevasăzică, planul de acasă. Prin urmare, normal c-a vrut să rămână şi să se joace cu copiii de acolo :-).

Surpriza a fost că administraţia grădiniţei şi-a făcut temele în avans şi o aveau pe Măruca deînregistrată deja. Aşa că s-au mai completat un rând de formulare şi şi-a recăpătat statutul de înregimentat cu acte-n regulă.

Clătim. Repetăm...