Sammy, Jackie şi cei trei zee-bee-duşi

Acu' ceva mai bine de o lună, într-o bună zi, Măruca ne-a spus că i s-a făcut dor de peşti şi că de ce nu am avea vreo câţiva prin ogradă. I-am amintit de Dory, dar nu a impresionat-o. Şi cum a promis că o să aibă ea grijă de ei... clar nu puteam să-i refuzăm ocazia de a-şi asuma oareşice responsabilităţi, nu?

Aşa că la prima vizită pe la Pet'sMart ne-a poposit în coş şi-un acvariu. Zece galoane. (Asta ar fi mai multă apă decât beau eu într-o săptămână. Inclusiv cea cu care mă spăl pe dinţi.) Iar la următoarele două vizite ne-am ocupat şi de popularea lui.

Mai întâi o pereche de Tequilla Sunrise Guppy, pentru care am propus numele Tequi şi Sunny, dar care n-au fost aprobate. Aşa că se numesc Sammy şi Jackie. (Sau poate Samie şi Jacquie... or' Semi şi Jechi... încă nu-s chiar dumirit nici eu.)

Iar mai apoi încă trei Zebra. Şi aşa le-a rămas numele. Adică Zee-bee.

La careva vizită viitoare am fost anunţat că o să mai luăm unul sau doi. „De servici”. Adicătelea din ăia care n-au ce face toată ziua şi curăţă acvariu de alge şi alte depuneri. (Creaturile terestre, o parte din ele, când n-au ce face merg la pescuit, dar în regnul subacvatic cred că asta ar fi încadrat la terorism... Asta e, viaţă de peşte...)

Cât despre promisiunea Mărucăi cum că o să aibă ea grijă de ei... e perfect adevărată. Atunci când îşi aduce aminte de ea. :-)

Mă dau prinş

(-:

ps/ Asta, după ce m-am dat p'rinte cu ceva vreme-n urmă...

Noaptea vrăjitoarelor

Acu' ceva mai bine de două săptămâni am dat şi noi iama în ciocolata vecinilor când am trecut cu trick-o'-treat-ul (în tainele căruia Măruca a avut grijă să-l iniţieze şi pe Nicholas) pe la casele lor. A fost niţel friguţ, dar larmă mare şi veselie pe măsură. Şi nici ciocolata n-a fost chiar (toată) de aruncat.

Vrăjitoare & bostănel:

Gaşca-n formare:

Jack-o-lanterns:

În ce mă priveşte, aş zice că m-am achitat de obligaţii cu succes: o vrăjitoare a fost păzită, iar alta răpită. ;-)

Schimbarea la faţă

De fapt, la păr. (Despre care spuneam nu demult cum c-ar fi parte din rutina de dimineaţă.) Evenimentul s-a-ntâmplat ieri.

Aşadar, „înainte”:

Şi „după”:

Pentru „după-după” o să trebuiască s-aşteptaţi fo' doi-trei ani :-).

ps/ Aaa, şi dacă vreţi pontul cu cine a tuns-o, pentru nici două ciocolăţi cu lapte vă fac eu programare la maestră. :-)

Chiar trebuie?

E-ntrebarea pusă de Măruca atunci când n-ar vrea să facă ceva, dar vede că noi --Melinda, bunica sau subsemnatul-- insistăm.

În ce mă priveşte, de cele mai multe ori (mai ales dacă-i vorba de mâncare, îmbrăcăminte sau alte c'estiuni din astea prea puţin importante, în opinia mea), cam am tendinţa de a mă da repede de partea ei şi de a-i recunoaşte dreptul de veto în ceea ce priveşte opţiunile care o privesc în exclusivitate. Cu bunica şi Melinda nu e chiar aşa simplu ;-).

Aşa că Uca face ceea ce, sunt convins, orice alt copil ar face: ne învaţă chichiţele fiecăruia dintre noi, după care se foloseşte de ele pentru a obţine (cât mai mult din) ceea ce doreşte. Aş zice că-i genul de „lecţie” care-i va prinde bine mai apoi în viaţă. (Eu unul am apelat din greu la strategia asta când vroiam să mimez c-am învăţat ceva la şcoală :-)...)

Dimineţi...

... cu plete întinse :-).

ps/ Dodo aşteaptă şi el, cuminte, să-i vină rându'...