La școală

„Prezent!” la apelul din curtea școlii

Acum un pic mai bine de două săptămâni Măruca a mers prima ei zi la școală. A mai fost, chiar în aceeași clădire, la grădiniță cu ceva ani  în urmă, dar niciodată la școală propriu-zis. La întoarcere avea-n rucsăcel prima ei temă de casă, pe care a și făcut-o cu nerăbdare. Entuziasmul unui lucru nou, presupun.

De atunci a mai făcut vreo câteva teme, față de care nu-s chiar sigur că a manifestat același entuziasm. Oricum, cel puțin până acum pare okay cu școlitul instituționalizat: nu o deranjează prea tare (lucru pe care mi-l doresc și mie ;-)), colegii i se par faini, pauzele lungi și pline de alergat, învățătorul okay. Doar rucsacul e cam greu (i-am propus să-i „digitizez” manualele, i.e. să-i fac poze la toate paginile, și să nu le mai care cu ea, dar a refuzat) și trezitul de dimineață nu e chiar cel mai dulce moment -- în rest, liniște și pace. Despre care sper să mai pot scrie și al'dată.