Ingrid Tigrero

Ingrid Tigrero e o luptătoare. "Bătălia" pe care şi-a ales-o e să asigure un trai mai bun pentru familia ei (ce include trei copii, până acum). Iar "teroriştii" cu care se confruntă în fiecare zi sunt câteva duzini de "purtători-de-pene" :-). Trăieşte în Gauayaquil, Ecuador.

Care-i legătura cu Măruca? Ei bine, se întâmplă că Ingrid e prima care a beneficiat de un împrumut din partea Mărucăi (sau, în fine, din partea cui a fi să fie "în spatele" Mărucăi... nu spun cine :-)). Iar astăzi e ziua în care Ingrid a reuşit să returneze toţi banii împrumutaţi.

Mult succes pe mai departe, Ingrid! Mulţumim, Kiva!

Grădinaru' priceput

Sfârşitu' de săptămână s-a-ncheiat la modu' activ: cu Măruca în plină acţiune de grădinărit. Împreună cu Vero şi Florin au plantat nişte răsaduri de roşii, primit de la vecinu' lor, Mario (italian, desigur).

Cred că i-a placut la Măruca, pentru că nu s-a dat scoasă din stratu' de roşii până ce nu s-a terminat plantatu'. Iar apoi a ţinut neapărat să şi ude puţin.

Aşa că la toamnă avem deja planificată şi o acţiune de făcut bulion :-).

Căldura-i tot mai mare

Zilele astea, în Toronto, e ca vara :-). Adică soare, asfalt încins, şi umezeală. Numa' bine de fugit la un picnic la iarbă verde. Sâmbăta asta a fost să fie la Darlington Park, un loc liniştit şi frumuşel.

Măruca a fost super-ocupată pe tot timpu' excursiei. Ba se juca cu mama, ba cu Thea --prietena şi vecina ei--, ba-şi împărţea jucăriile, ba fuga pe tobogan, ba la aruncat cu pietre-n apă. Aşa c-a adormit buştean pe drumu' de întoarcere. (Şi Dodo aşişderea, care n-a îndrăznit să se avânte mai mult de juma' de metru în "largu' mării"; poate data viitoare, dacă o fi apa niţel mai caldă.)

Ziua Copilului (partea a doua)

S-a ţinut tata de cuvânt, aşa că fost-am în parc la huţuluş. Pe tobogan nu ne-am dat, doar ne-am uitat la alţii cum se dau şi le-am făcut galerie -- poate data viitoare să avem mai mult curaj.

Al'fel, mulţi copii în parc în seara asta. Cred c-a fo' ziua lor :-).

Ziua Copilului

În multe locuri de pe planetă, azi e Ziua Copilului.

În copilăria-mi prea îndepărtată, îmi amintesc că ziua de 1 iunie era puţin mai deosebită faţă de celelalte, da' nu-mi mai amintesc prea bine în ce fel era "marcată". Serbări la 'căminul cultural'? Nu se dădeau note mici la şcoală? :-) Apărea câte un "Moş Crăciun" întârziat cu câte o pungă de bomboane? :-) Zău că nu-mi mai amintesc. (Da' aş fi curios să aud amintirile altora.)

Acu' stau să mă gândesc cum să sărbătorim evenimentul cu Măruca, deseară... Hmm, cre' că o să fie un ieşit în parc la hintă şi tobogan, dublat cu prăjiturelele făcute de Melinda ieri :-).

În orice caz, copii de pretutindeni (categorie care cred că mă include :-)): La Mulţi Ani!

Doina -- trei ani!

La Mulţi Ani, Doina!

Tiptil...

Se schimbă Măruca. Ce mă surprinde este cât de "tiptil", pe nesimţite, se întâmplă schimbarea. Dacă m-ar întreba cineva "Ehh, cu ce s-a schimbat astăzi Măruca? Ce-a mai făcut nou? Ce-a mai învăţat?", în cele mai multe din zile n-aş ştii să dau un răspuns clar. Dar când mă gândesc cum era în urmă cu o lună, două, un an, clar simt o diferenţă. La fel am simţit şi aseară, chiar înainte de-a adormi...

Ritualul nostru de culcare include şi o etapă în care Măruca --echipată cu "pampi" curat, îmbrăcată în pijama, şi urcată în pat (nu neapărat în poziţia "la orizontală")-- cere: "Maca! Maca! Ca'tea cu maca!".

(Pentru cine nu ştie încă, "maca" este numele pe care-l poartă toate raţele de pe planetă; sau, cel puţin, toate cele de care ştie Măruca :-). Între paranteze fie spus, e interesant cum Măruca a învăţat unele animale după cum "vorbesc" acestea: "maca"=raţa, "oachi"=broasca, "cip-cip"=pasărea, "cuca"=calul ["cuca" fiind aproximativ sunetu' care trebuie că se aude când încercam să imit tropăitu' calului].)

Da' să revenim... nici aseară nu a fost sărită etapa cu scosu' la interval a cărţii cu puiuţu' de raţă. (Şşşt, să nu mai spuneţi la nimeni, da' uneori --când prea mi se lipesc ochii-- pretind că "maca" doarme, şi că n-o mai putem trezi, aşa că de ce nu facem şi noi ca ea :-)... şi iaca aşa, trecem repede peste etapa asta.) Aşa că m-am pus pe căutat cărticica, doar că înainte să o găsesc am dat peste o alta, cu "oaia" (mielu'), şi cum Măruca n-a avut nimic împotriva acesteia şi a părut să accepte ca fiind okay substitutu' (de cele mai multe ori e de acord; nu ţine neapărat la o carte, cât la întreg procesu' de răsfoit a paginilor şi identificat diversele animale sau lucruri de pe-acolo), iaca ne-am pus pe "citit" cărţulia cu oaia.

Ufff, că lungă introducere am mai făcut :-)... Până la urmă vroiam numa' să ajung la faptul că pe una din paginile cărţuliei era şi o veveriţă mică, pe care Măruca de cum a văzut-o n-a mai aşteptat să o întreb "ce-i asta?" (cum obişnuiesc să fac) ci a declarat direct: "Dăm aluna!", şi a arătat cu degetu' spre veveriţă, după care a completat: "i foame a veve'iţa". Păi clar că la toate veveriţele le e foame, doar toate care ajung pe gardu' grădinei noastre se uită după un singur lucru: unde am pus de data asta alunele alea? :-)

Okay, şi care-i legătura cu schimbările prin care trece Măruca? Păi e. Că acu' un an de zile vocabularu' Mărucăi includea doar "mama", "tata" şi fo' două-trei alte cuvinte inteligibile. Mai acu' câteva luni, pe când începea să stăpânească câteva zeci/sute de cuvinte, nu prea reuşea să le lege la un loc. Mai apoi, a început să repete bucăţi de propoziţie tot mai lungi din ceea ce auzea. Şi iată, acu' începe să formeze propoziţii cu cuvintele care le ştie, şi recunoaşte conexiuni între diverse cuvinte (veveriţă - alună, alună/papa - foame).

Când a făcut trecerea de la o fază la alta? Nu ştiu; cîndva, în cele 25 de luni pe care le are. (De fapt 25 + 9 luni, pentru că sunt sigur că şi-n cele nouă luni petrecute în burtica mamei a învăţat câte ceva; nu neapărat cuvinte, dar măcar timbrul vocilor celor pe care-i auzea, zgomotul străzii, etc.)

În orice caz, mi-s tare curios să văd cum o să evolueze în continuare... Tu nu? :-)