Lara -- 1 an

La Multi Ani, Lara!

Codiţe "Veronica"

Una din rarele ocazii când Uca n-a protestat la purtatul de codiţe...

Se-aude oare?

Rezidenţii de pe aleea pe care stăm cunosc calităţile vocale ale Mărucăi; sau, cel puţin, partea în care se folosec frecvenţele ridicate. În ce ne (Melinda, eu) priveşte cunoaştem toată gama de frecvenţe.

Uneori însă, cel puţin eu unu' simt nevoia temperării acceselor de soprană prin care trece Uca, aşa că i-am spus de vreo câteva ori: "Ucaaa, mai cătinel, că-mi sare ceara din urechi...". Da' niciodată n-am fost sigur dacă m-a şi auzit ce-am spus sau nu. Asta până-ntr-o zi când, după încă un tril la înălţime, s-a oprit şi m-a-ntrebat: "Tata, ţi-a sărit cioara din urechi?".

Acu' sunt sigur: m-auzea. Aproximativ. :-)

Cizme. De pescar?

Scrieţi o compunere folosind: copil mic, cizme tata, pescar. Adăugaţi-o la comentarii.

Căciuliţe cu codiţe

Şi purtătorii lor: Thea, Uca şi Lara. (Sub privirea ageră a lui Dodo.)

(Două dintre protagoniste au participat şi la defilatul baticuţelor, cu oareşice timp în urmă...)

Ucenicul bucătar

Nu mai ştiu dacă am scris aici sau prin e-mail-uri, despre interesul Mărucăi în ceea ce priveşte activităţile din bucătărie. Ei bine, e interesată. Şi dornică s-ajute -- după puteri.

De multe ori când se găteşte ceva pe aragaz (ăăă, cre' c-ar trebui să-i spuna al'fel, dat fiind că e alimentat cu curent, nu cu gaz -- poate "arderent"? :-)), Uca îşi trage un scaun lângă şi se uită cu atenţie la ce se mai adaugă în oalele de supe/ciorbe, castronaşe, tigăi şi ce-or mai fi în uz la momentul respectiv. Şi nu de puţine ori, cere drept de participare: "Uca pune!". Şi pune. După gust -- altul decât cel al papilelor gustative.

Alteori, Melinda îi încredinţează unele activităţi în totalitate. Cum ar fi: curăţatul usturoiului sau al cepei. (Parc-aud: "părinţii ăştia -- cum să nu-şi facă ei copiii să plângă?" :-)) Sau altele, de care nu-mi mai amintesc acu'.

În ce mă priveşte, deşi sunt un vizitator frecvent al bucătăriei, activităţile mele utilitare se rezumă la spălatul vaselor. La care, recunosc, am ajutor de nădejde -- tot pe Uca. Care de cum mă vede că-mi suflec mânecuţele, se agaţă vârtos de un scaun şi-l trage lângă una din cele două chiuvete siameze. După care sare pe el, cere acelaşi tratament al mânecuţelor, şi începe să negocieze cu mine cine ce spală. Acu', sincer, dac-ar fi după mine aş fi taaare darnic la capitolu' ăsta... Da' nah, mă mulţumesc şi dacă se rezumă la lupta cu unul din castronaşele ei.

Una peste alta, am sfârşit prin a-i lua un miniset complet de echipament de bucătar. A cărui inaugurare se poate urmări în imaginile ataşate.

Poftă bună!

Ora Pământului

A trecut puţin mai mult de-un ceas de când s-a încheiat prima ediţie a Orei Pământului ("Earth Hour") organizată şi în Toronto. E vorba de o oră în care se reduce, în mod voluntar (nu în mod "planificare cincinală"), consumul de energie electrică. Sunt invitaţi să participe companii de orice mărime, precum şi populaţia.

Evenimentul a fost organizat pentru prima oară anul trecut, 2007, în Sydney (Australia). Anul acesta, câteva zeci de oraşe au devenite partenere la eveniment (din România s-au înregistrat ca şi suporteri: Baia Mare, Lugoj, Sighetu Marmaţiei şi Timişoara).

În orice caz, Toronto a declarat evenimentul ca fiind un succes (clipuri video: unu, doi). Uca a fost şi ea încântată: i-a citit Melinda poveşti la lumânare (amintiri, amintiri,...) iar după, când am început să aprindem luminile, a declarat că-i place mai mult pe întuneric, aşa că a urmat juma' de oră de alergat prin casă timp în care iluminatul semăna cu cel al unei maşini de poliţie: ba merge, ba nu merge.

A fost, deasemenea, prima oară când am auzit-o pe Uca încercând să spună "economisim" -- ceea ce, până la urmă, a fost scopul principal al acţiunii. (Drept e că ei i-a ieşit cam aşa: "comonisim"; probabil din cauză că a trecut direct la aplicatul conceptului: economie de litere :-)...)

În ce mă priveşte şi eu am declarat succes absolut: am sforăit fo' 50 de minute în ora asta. Aşa că pentru restul nopţii îmi rămâne să descopăr alte cauze nobile ce merită adoptate :-)...

ps/ Google şi-a înnegrit într-adevăr prima pagină, însă nu a făcut acelaşi lucru şi cu prima pagină a lui iGoogle, spre care eşti redirecţionat automat o dată ce începi să foloseşti acest serviciu al lor. (Vezi şi povestea lui Blackle.)