19 ianuarie 2009

Competiţie

Au trecut luni de zile de când n-am mai văzut-o pe Măruca făcând puzzle; şi asta după o perioadă în care făcea destul de des şi cu spor.

Ei bine, azi şi-a amintit de pasiunea asta, aşa că a dibuit de prin sertare toate puzzle-urile ei de mai an şi le-a împrăştiat cu dărnicie în mijlocul camerei. Le-a făcut pe toate, fără sau cu mici intervenţii din parte-mi.

După care, probabil simţindu-se suficient de antrenată, m-a provocat la un făcut de puzzle viteză: câştigă cine termină primul (nu contra cronometru). Normal că mie mi-a atribuit singurul puzzle de 48 de piese, ea preferând unul de 24.

Ei bine, surpriza (pentru mine) a fost că a şi câştigat. De două ori la rând. Ceea ce, desigur, a fost prilej de bucurie maximă.

Am mai remarcat şi stilul în care vorbea în timp ce concuram; ceva de genul:
- Cred că eu o să câştig... Sau poate tu... Nu ştiu, o să vedem... Nuuu, eu o să câştig!...

După care, când se apropia de final începea cu:
- Mai am patru şi-am gătat... Trei...

Era de parcă pe lângă făcutul de puzzle mai avea şi-un război psihologic de purtat cu mine :-).

În fine, după ce mi-a administrat două bătăi succesive, m-a lăsat şi pe mine să trec la un puzzle de 24 de piese. La categoria asta însă n-a mai avut succesul dinainte. Şi dacă după prima înfrângere s-a comportat admirabil şi mi-a dat premiul binemeritat (pupicul pus în joc), după a doua s-a bosumflat şi m-a declarat urâcios. (Deh, poate trebuia să mă împotmolesc şi eu când mai aveam o piesă de pus...)

Acu', să spun drept, eu unu' aş prefera mai degrabă să-şi dezvolte spiritul de echipă (cooperare), decât cel de competiţie. (Ceea ce ar putea însemna fie să caut alte jocuri, fie să nu mai răspund la provocări.) Pe de altă parte însă, e clar că în competiţie se concentrează (şi ambiţionează) mai bine şi pare să se distreze mai tare (dacă nu pierde, desigur).

Şi-atunci, cum o fi mai bine: să-ncerc s-o dirijez înspre jocuri ce nu presupun competiţii 'au să o las (încurajez?) să-şi cultive spiritul competiţional? Pe termen lung (aka „în viaţă”) cam e nevoie de ambele abilităţi (cooperare, concurenţă)...

Orişicât, e 2-2 scorul dintre mine şi Măruca, iar pentru următoarea partidă mă cam bate-un gând să propun să ne legăm la ochi cu nişte fulare... Nu ştiu însă dacă mai avem puzzle-uri de nouă piese, singurele care cred că pot fi făcute „pe neve”, înainte de a adormi... ;-)

2 comentarii:

Owner spunea...

:) ce-ar fi sa faceti o competitie de puzzle pe echipe? :)

Augustin Moga spunea...

Ar fi o treabă :-)... Parcă şi văd alinierea la start:

- În colţul cu căsuţa de lemn, în echipament tradiţional de blană albă şi pijama multi-coloră, echipa Piticot (Veve & Uca)

vs.

- În colţul cu toate jucăriile aruncate de la ultima aranjare a lor de săptămâna trecută, în echipament tradiţional de blană cu câlţi şi salopetă de lucru, echipa Barbă-n-cot (Dodo & subsemnatu')

Da' dacă mă gândesc mai bine... dacă de la Veve nu m-aş aştepta la mai mult decât a-şi găsi un loc de somnocit în mijlocul puzzle-ului, pe Dodo parcă mi-e oleacă teamă să-l iniţiez în tainele puzzle-ului. Nu de alta, da' nu-s sigur că-i face bine la digestie :-)...