"P... L... A... C... nu ştiu!" -- asta e ce mi-a zis Măruca aseară, cu mâna întinsă înspre firma de deasupra
magazinului în care intrase Melinda. Probabil începând să se plictisească tot aşteptând la ieşirea din magazin (nu-ntotdeauna îi place ideea de făcut cumpărături -- semn bun, aş zice! :-)), a-nceput să se uite mai atent la reclamele şi firmele luminoase plasate deasupra magazinelor din
mall. Şi dintr-o dată, mi-a arătat una dintre ele şi a-nceput să citească cu voce tare literele pe care le recunoştea.
Pe firmă stătea scris „The Children's Place” -- exact cum se vede în imaginea de mai sus. Uca a-nceput cu literele cele mai mari şi evidente; şi s-a oprit acolo unde nu a mai fost sigură. (Deşi, la drept vorbind, recunoaşte "E"-ul uneori; doar că nu e sigură, şi-l mai confundă cu "F".)
Ce să zic? Pentru mine a fost o surpriză plăcută. Aşa că am continuat cu cititul celorlalte litere din cuvintele de pe firmă, plus a altora de pe alte firme, de pe plasa pe care o aveam de la un magazin vizitat anterior, etc. Aproape că nici n-am mai observat când a apărut Melinda lângă noi, cu nişte tricouri surpriză pentru ucenicu' cititor. (Şi normal că a vrut să citească imediat ce scrie pe ele.)
Cu ceva vreme în urmă spuneam că Uca a început să recunoască din litere şi cifre. A progresat puţin de atunci; acum, îmi pare că recunoaşte mai bine de jumătate din tot alfabetul. Încă se mai poticneşte, mai face confuzii, nu ştie, etc. Da' ce mă bucură pe mine cel mai tare e că pare interesată de citit, aşa că m-aştept să continue cu progresele şi de-acu-nainte.
Câteva note de final:
- Nu leagă literele în cuvinte. Chiar dacă recunoaşte toate literele dintr-un cuvânt, încă nu e în stare să recunoască cuvântul. Sunt convins că o să vină şi „clicul” acesta cândva.
- Nu are nici o reţinere în a spune că nu ştie, atunci când nu recunoaşte (sau nu e sigură pe) câte o literă. Partea asta îmi pare mult diferită de ceea ce-mi amintesc eu că se-ntâmpla în clasa I-îi, pe vremea mea -- copiii care aveau probleme la citit erau adeseori făcuţi să se simtă prost de către învăţătoare sau colegi. În ce-o priveşte pe Uca nimeni nu pune astfel de presiuni asupra ei, de unde şi lipsa ei de inhibiţie atunci când se impune câte un "nu ştiu".
- Îi plac foarte mult poveştile citite seara, înainte de culcare. De altfel atunci e momentul principal când o mai provoc la citit, aşa că de regulă citim câteva cuvinte împreună înainte de a purcede la cititul poveştii propriu-zis.
Presupun că vor mai trece câţiva ani până va fi în stare să citească singură o poveste, însă cînd se va-ntâmpla treaba asta, în mod sigur va trebui sărbătorit.
