Care vară?

Ce ziceam ultima oară? Că vine vara? Aaa, da, aşa e -- dar mai întâi trebuie să treacă iarna. :-(

A tot fulguit în ultimele două zile în Toronto (iar termometrele au stat în tot acest timp la mai puţin de zero Celsius). Nici nu mai ştim pe cine să aşteptăm: iepuraşu' de Paşti? 'au Moşu' de Crăciun?

Vine vara, bine-mi pare...

Zăpadă proaspătă de-o palmă a pogorât peste noi mai acu' o săptămână; azi e călduţ şi bine (+11 C) -- care să fie tendinţa? (Incălzire globală? Schimbarea climei? Al Gore şi adevărul inconvenabil? Nu în mesaju' ăsta...)

Ştiu că ştiţi, da' zic şi eu: vine vara! :-)

Şi dacă-i vară, atunci tre' să fie rochiţe noi. Cu flori (pardon! cu "haci"), dacă se poate. Ian uitaţi-vă peste imaginea de alături şi spuneţi care rochiţă vă place mai mult? Noi le-am votat pe toate. (Dar veto are numa' Măruca.)

De-amu' doar un costum de baie mai lipseşte... Ahh, da, şi-un loc de scaldă.

Happy Feet

Aseară a avut loc premiera filmului de animaţie "Happy Feet". Premieră pentru Măruca şi pentru noi; sunt sigur însă că o să-l revedem de câteva zeci de ori în următoarele săptămâni. Filmul are o animaţie excelentă, o coloană sonoră pe măsură şi un scenariu bunicel. Un film pe care-l recomand tuturor. (Şi în special celor care au alergie la pufu' de pinguin; pelicula asta e terapie curată :-).)

În fapt, filmul a avut premiera cinematografică la sfirşitul anului trecut; iar în România a rulat cu titlul: "Happy Feet - Mumble cel mai tare dansator". (Mie unu-mi place mai mult traducerea "Picioruse vesele" -- mai apropiată de traducerea mot-a-mot, mai scurtă şi la fel de explicită.)

În martie anul trecut, Măruca începea să meargă singură pe propriile-i picioare. De atunci şi până acum şi-a folosit picioruşele din plin:

• merge bine,
• aleargă (mult şi) bine,
• urcă scări (sprijinindu-se cu o mână de perete, de obicei),
• coboară scări (doar dacă sunt puţine trepte; dacă sunt mai mult de trei trepte, atunci preferă varianta "cu spatele", adică sprijinindu-se cu mâinile şi în genunchi),
• dansează. Şi încă ce-i place! În fiecare seară, după ce-şi îmbracă pijamaua înainte de culcare, urmează în mod obligatoriu o scurtă sesiune de "danse" (cum îi spune ea).

Aş zice că are nişte picioruşe tare vesele; aşa că de aseară s-a ales cu un nou apelativ: HappyFeet :-).

Ohhh, my gosh!

Surpriza se exprimă în fel şi chip. Unii vorbitori de limbă engleză folosesc: "Ohh, my gosh!" (care s-ar traduce aproximativ prin "Ooo, doamne!").

Ei bine, începind de ieri foloseşte şi Măruca aceeaşi expresie. Diferenţa dintre ea şi restul lumii e că ea încă nu vorbeşte engleză. De fapt, nu vorbeşte nici o limbă anume. Pur şi simplu vorbeşte -- din ceea ce aude, ceea ce crede de cuviinţă.

Iniţial, m-a surprins pronunţia aproape perfectă (cel puţin pentru urechea unui vorbitor de engleză-ca-limbă-secundară) şi faptul că foloseşte expresia bine, adică atunci când vrea să-şi anunţe surprinderea (chit că mimată, că doar am mai răsfoit aceeaşi carte-cu-imagini de nu ştiu câte ori înaintea somnicului).

Mai apoi, aproape c-am scăpat şi eu un "ohh-my-gosh" când m-am întrebat: da' de unde ştie? Căci nu vorbim niciodată cu ea în engleză. (Nu încă; o să vină şi vremea aia.)

N-ar fi prima oară când foloseşte un cuvânt, două din limba engleză. Primul cred că a fost "Okay?" (şi care ar merita propria intrare în jurnal). După care am auzit-o cu "Dodo, com'on!", imitaţie după Iulia (o prietenă de-a ei, cu vreo doi ani mai mare).

Melinda însă e convinsă: a prins expresia din "Mica Sirena", unde e una din replicile lui Ariel atunci când descoperă furculiţa şi pipa din epavă, mai către-nceputul filmului.

Daca e aşa cum zice Melinda, atunci e un început: prima dată când Măruca prinde un cuvânt (ce unu? trei!) de la televizor. Aşteptăm cu interes următoarele! (Şi promitem să nu ne mai uităm la "Fantoma pe două roţi" şi altele asemenea decât pe furiş :-).)

Nu râde mama...

În acelaşi pat: Măruca, mama şi tata. Noapte. Miez chiar. Unii nu dorm. Alţii ar vrea. Măruca se-nvârte, răsuceşte, aranjează (perne, paturi, nasuri, ...). Probabil că-şi spune că n-ar strica puţină conversaţie.

Încearcă cu tata. Obţine ceva, dar nu care să treacă testul "şi altceva decât mormăit mai ştii?".

Încearcă cu mama. Obţine o muştruială scurtă şi-un întors de spate. E surprinsă, aşa că urmează câteva secunde de linişte; după care, pe-o voce mirată, constată: "Nu râde mama...".

De parcă ai putea să nu râzi când auzi aşa ceva. Chiar şi-n miez de noapte :-).

Cine-i acolo?

Ce auzi când baţi la uşă? De cele mai multe ori una din două: ecou' sau "Cine-i [acolo]?". Cea din urmă variantă o aud eu când bate Măruca la uşă.

Şi asta-mi aminteşte de-o poveste cu doi fraţi care, ceva mai mari decât Măruca fiind, când mergeau pe la vecini şi erau întâmpinaţi din spatele uşii cu-ntrebarea "Cine-i acolo?", răspundeau la unison: "Eu, Titi şi Dănuţ!".

Aşadar, prietene, iaca-ţi bat în geam (hopa, ecran?) şi-ntreb: Cine-i acolo?

Suta de cuvinte

E ajunu' ajunului de Crăciun. Şi asta-nseamnă:

• al doilea Crăciun al Mărucăi
• douăjde de luni împlinite (mâine)
• un vocabular de o sută de aproape-cuvinte vorbite

Unele cuvinte le spune surprinzător (pentru mine) de corect; de exemplu "noapte". Alte cuvinte au evoluat; de exemplu, mult timp a spus "ţi", pentru ca în ultimele vreo două săptămâni să spună "ţine"; ambele le foloseşte când îţi întinde ceva. Şi încă alte cuvinte îmi pare că le-a uitat ("buricu", "nanu" (pentru nas)), sau cel puţin nu le-a mai folosit de mult timp.

În fine, cele mai multe cuvinte le spune peltic, într-o aproximare nostimă.

Oricum, e clar că acumulează tot mai mult vocabular; şi, în ultimele zile, începe să şi lege câte două-trei laolaltă ("nu place", "bebe pampi" = să-i punem scutec la bebe, "peşte maşe" = să punem borcanu' cu peşte pe masă).

Sperăm ca la Crăciunul viitor să ştie să spună "Sărbători Fericite!" -- pe care, de altfel, vi le dorim tuturor. :-)


ps/ Pun mai jos o listă aproximativă a vocabularului actual. Aşa, să rămână pentru posteritate...

---

• tata, mama
• nu, da
• Veve, Dodo, Uca
• bebe
• pupi (pupic)
• Lula (Iulia), Ana (Ana sau Diana), Vito (Victor), Pati (Patrick)
• ochii, naşu, bu'ta, dinţii, lulu (urechea), 'piţa (tălpiţa), mâna, capu, ţiţi, fundu', puţi
• râde, fuge, 'cunde (ascunde)
• foame, papa, lapte, pui (pâine), apa, suche (suc), supe (supa), ca'ne (carne), ou, 'fide (stafide), mo'co (morcov), mai (măr), bana (banana), 'lune (alune), ş'ine (măsline)
• ipa (sus sau jos), iuşi (jos), şus (sus)
• ce'ceii (ăia care se pun in "lulu")
• maşe (masă)
• cuţi (câine), ţiţi (pisică), pişi (pisică), maca (raţă), laţa (raţă), cuca (cal), oaia, u'şu (urs), 'finu (delfin), peşte, nuni (iepure), boaca (broască), puiu (pui de găină)
• pampi (scutec, "Pampers"), caca, pişi
• şosete, 'pucii (papuci), adi (adidaşi), 'picii (cipici, tot un fel de şosete)
• 'chişi (scrie), linie
• ca'te, Tanu (un motan din carte), Tom (de la Tom & Jerry)
• nani, şomn, doa'me
• du-te! (când se ceartă cu Dodo, sau când vrea să te ridici de pe scaun), gata! (când nu-i place ceva şi vrea să termini), ţi' / ţine! (când îţi înmânează un ob'ect)
• loşu (roşu), verde, gabei (galben), abaştu' (albastru), a'b (alb)
• ud, ude (ud)
• luţa (steluţa)
• minge
• 'mina (lumina)
• place (si "nu place" când vrea altceva)
• 'vâlte (învârte), 'blacă (îmbracă), 'coate (scoate)
• haci (floare sau şerveţel)
• noapte (şi "noapte bună", dar numa' repetă dacă-i spui tu), 'mneaţa (la fel, doar repetă)
• închiş (închis)
• şacu' (sac)
• mai e (pentru "mai vreau", sau "încă", "mai mult", "mai dă-mi")
• ciao, tai-tai
• dopu'
• luc'u (la lucru, unde mer'e tata dimineaţa)
• okay
• aia, cucu, bau
• pupu (păpuşă)
• chinte (cîntă)
• geamu (geam), patu (pat)
• aşta (pentru "asta"; şi, recent, zice mai ales "aşta mea", când vrea să-şi declare proprietatea asupra unui obiect)
• rece, a'de (arde, cald)
• aio (când ia telefonu'), 'tunu (televizor)
• came (camera)
• ups (pentru "ooops!", când se loveşte cu capu' de perete, sau cade jos, sau ceva de genul ăsta)
• mica (mic)
• linge, muşe (muşcă), lat'ă (astea toate legate de interacţiunea cu Dodo)
• tu (când de fapt vrea să zică "eu"; asta vine probabil de la faptul că noi o întrebăm "vrei şi tu?", şi ea a înţeles că "tu"-ul din întrebare se referă la ea, aşa că şi l-a însuşit)
• unu, doi, t'ei (trei), patu', cinci, şapte (nu le zice în ordine, şi nici nu le foloseşte vreodată la numărat; pur şi simplu începe şi zice câte un "şapte" când ne plimbăm prin magazin, sau "cinci" şi începe să râdă; singur "unu" îl spune când trebuie, adică atunci când o întrebăm "câţi ani ai?"; iar la întrebarea "cum te cheamă?" răspunde de regulă "Uca", uneori "bebe Uca".)
• uşa (la uşa de la intrare)