Iepuraş, te aşteptăm!

Deşi mai e ceva timp (o lună, două luni) până la Paşti, am început pregătirile. Deocamdată, facem exerciţii de cărat coşuleţele cu ouă (colorate, dar nu „adevărate”).

Şi cugetăm la prăjituri :-)...

Dis-de-mornin'...

De-ar fi să citesc gânduri:
- Okay, tata... În caz că nu eram trează pân' amu', apoi să ştii că blitzu' tău m-a trezit sigur...

Oricum, a fost o dimineaţă bună. Ca mai toate cele în care nu tre' să fug după autobuz :-)...

Balonaşe de săpun

Okay, deci: dacă ştiţi pe altcineva care să facă mai multe balonaşe distrându-se mai tare de-atât, ei bine, spuneţi-ne şi nouă cine şi când :-)...

Unde-i telefonu'?

Săptămâna trecută, cină-n familie -- adică Măruca, Melinda şi cu mine strânşi în jurul mesei rotunde din bucătărie; Dodo tăvălit prin apropiere (de regulă în locul în care încurcă cele mai multe scaune de la a fi aşezate într-o poziţie confortabilă); iar Veve probabil dormind pe el în faţa blidului cu apă într-o veşnică aşteptare ca aceasta să fie schimbată înainte de a o sfinţi cu limba-i aspră.

După obişnuitul "Ce-ai mai făcut astăzi, Uca? Cum te-ai jucat?", m-am gândit să-i amintesc de o promisiune mai veche:
- Hei, i-ai promis la tata că o să-l suni la lucru să-i spui ce mai faci, să-l întrebi de una-alta... Păi? Unde-i telefonu'?

Uca stă o clipită pe gânduri, după care se răsuceşte în scaun şi coboară, aruncându-mi peste umăr:
- Stai puţin tata, că ţi-l aduc acuma...

Ceea ce a şi făcut.

Chocolate Muffins

Acu' câteva zile, la cumpărături în ditamai magazinu' cu de toate. Pe când să ne-aşezăm la coadă la plată, zice Melinda:
- Ce ziceţi de nişte 'chocolate muffins'?

După care, grăbindu-se să-şi facă un aliat de nădejde, o întreabă pe Măruca:
- Ce zici Uca, ţi-ar place nişte 'chocolate muffins'?

La genul ăsta de-ntrebări, nu e cazul să faci nici un fel de pariuri în ceea ce priveşte răspunsul Mărucăi:
- DAAAaaa...

Eu, gândindu-mă oleac' la pungile de bomboane (cu ciocolată) tocmai terminate şi la câte are de suportat sireacu' cântar, pun de o tentativă de contră:
- La tata nu cre' că i-ar place 'chocolate muffins'...

Şi-ncerc să furişez o „privire semnificativă” înspre iniţiatoru' ideii. Pe care însă o interceptează Măruca cu soluţia ideală:
- Lasă tata, tu nu papi 'chocolate muffins'. Papă Uca!

La atâta spirit de sacrificiu, ce-aş mai fi putut spune? :-)


Actualizare (14 februarie): De Valentine's Day împărţim câteva ciocolăţi -- câte una la fiecare. Uca, o rezolvă pe a ei una-două. După care ia o alta în mânuţă, merge la Melinda şi o-ntreabă:
- Vrei ciocolata? Poa' s-o pape Uca?

Evident, primeşte răspunsu' scontat:
- N-o vreau, pap-o tu...

Ceea ce se şi-ntâmplă în următoarele 10 minute. După care, cu a treia ciocolăţică în mânuţă, vine la mine; ochii mari, serioşi, mânuţa puţin întinsă-nainte:
- Tata vrea ciocolata?

Eu, ezit între două gânduri: să declar 'au ba ziua maratonului de ciocolată. Pân' la urmă, încerc să-i domolesc avântul aşa că răspund:
- Da, vrea tata!

Şi-ntind mâna să iau oferta. Numa' că instantaneu cu răspunsu' meu Măruca şi-a retras mânuţa la spate, a afişat un zâmbet mare cât toată faţa ei mică şi a zis:
- Nuuuu... [luând o mină serioasă:] nu-nu... nu, că o să te doară burtica...

După care s-a-ntors şi-a plecat să pună la cale altă strategie... Oricum, data viitoare când am văzut ciocolăţica mai era doar pe jumătate :-)...

Flora -- doi ani!

La mulţi ani, Flora!

Data viitoare...

Discuţii matinale. Eu:
- Păi eu când eram mic tot timpul vroiam aşa-şi-aşa...

La care Uca:
- Şi eu când eram mare vroiam aia-şi-ai'laltă...

Şi după o clipă de cugetare, tot ea:
-... Data viitoare, tu eşti mic şi iei asta, iar eu sunt mare şi fac aia... Bine, tata? Data viitoare...

Nu ştiu alţii cum sunt, da' pe mine m-a cam pus pe gânduri... Hmm... Sună destul de tentant aşa o „dată viitoare”, nu? :-)