Cu ceva mai bine de o lună în urmă, am înscris-o pe Uca la două activităţi de grup: un cerc de „arts & crafts” (un fel de lucru manual -- adică decupat, lipit, colorat, etc., la care se adaugă cântat, alergat prin sala de sport) şi unul de gimnastică. De vreo trei săptămâni a şi început să meargă.
La cel de gimnastică a fost o dată, s-a uitat la ce se face, şi a zis că nu vrea. Şi n-am mai mers.
La cel'lalt lucrurile nu-s chiar atât de alb-sau-negru. Grupul se întâlneşte de trei ori pe săptămână (luni, miercuri, vineri), câte două ore la fiecare întâlnire (dimineaţa, începând cu ora 9:30), la un centru comunitar din cartier. Sunt trei educatori (Mary, Jason şi Tanika) şi cam 10-15 copii cu vârste între trei şi cinci ani. Dintre prietenii Mărucăi, mai sunt înscrişi Thea şi Alexandra (cu care se joacă aproape zilnic pe alee) şi Naomi (cu care se joacă mai rar, dat fiind că stă olecuţă mai departe).
Părinţii sunt rugaţi să se retragă din sala unde au loc activităţile, ceea ce a provocat o panică majoră în rândul micuţilor la prima întâlnire. Uca n-a făcut excepţie, şi s-a alăturat plânsului în cor. N-au prea contat promisiunile Melindei că o aşteaptă afară (ceea ce, de alfel, a şi făcut). În fine, până la urmă s-au despărţit cu lacrimi în ochi, pentru a se revedea cam la fel două ore mai târziu. După aşa o primă experienţă nu mai eram deloc siguri că o să urmeze o continuare.
Da' a urmat. Şi asta îndeosebi pentru că Thea (vecina şi cea mai bună prietenă a Mărucăi) absentase de la prima întâlnire, aşa că era foarte curioasă să meargă şi a tot insistat să o facă împreună cu Măruca. Aşa că au mers împreună; Uca a plâns din nou, Thea nu. Orşicât, până la sfârşitul întâlnirii s-a instaturat suficient de multă voie bună încât să iasă amândouă cu zâmbetul pe buze (şi fluturând desenele făcute între timp).
Acu', aproape trei săptămâni mai târziu, nu pare să mai fie o tragedie separarea de Melinda. În general, Măruca se bucură de activităţile de la întâlnirile astea, ceea ce o face să vrea să participe la ele. (Când nu vrea, nu merge; s-a-ntâmplat de vreo două ori.
Şi e perfect okay să vrea sau să nu vrea.)
Orişicât, Uca-nceput să vorbească (şi) în (aproximativ) engleză cu păpuşile prin casă ("Ooh, don't worry -- mommy's coming back soon!"), să cânte mai mult (a avut succes la ultima tură cu metrou' :-)) şi să vrea să spună la toată lumea de realizările ei din timpul „orelor de clasă”. Ceea ce-nseamnă că probabil o să vrea să-nfrunte geru' iernii în unele dimineţi viitoare. (Programul continuă până în primăvară; după care urmeaza o nouă tură de înscrieri, dacă o să mai fie amatoare.)
Dat-a zăpada peste noi. Şi, nu după multă vreme, şi noi peste ea. O zi excelentă de zbenguit prin zăpadă -- călduţ, fără vânt, cu neaua proaspătă şi necălcată.
